La unison, pe NeVe

Linistea anunta cuvintele (tipate) ale mutei.
Si-atunci speriata, ca in fata oricarei primejdii, am ripostat (cu privirea atintita spre acelasi punct mort ca inainte ca surdo-muta sa urle pe aceleasi ritmuri mobile disco):
- Da pot, pot sa aprind aragazul fara sa-mi ard pielea, sa spal oala si s-o umplu cu apa rece, sa fierb ceaiul si apoi sa torn in el exact un strop de lapte. Picatura care umpla paharul, fara sa reverse lichidul peste buzele inmuiate si fierbinti.

Si desi vocea aduna toate fortele, implinindu-se intr-o ripostare invingatoare, ochii ramaneau in continuare goi, atintiti spre acelasi punct mort.
...
- Tipetele si linistea continuau si ele...la unison.

Hai!