Ninge.
Ma bucura sa vad picurii gri inlocuiti de usorii fulgi albiciosi care se pierd in asfaltul inca aburind.
Sunt intoarsa cu interiorul in exterior. Ma dor organele. Toate.
Altfel zambesc cu rinichiul. Plamanii sunt bosumflati iar intestinul subtire s-a lungit spre o sursa de caldura.
Joc matele-ncurcate cu mine.
Nu sunt rupta, sunt la servici. Luni, la servici.
Am incercat sa te fac sa intelegi de la inceput ca sunt... usor ciudata. Ca un fulg de nea, care are o forma complet diferita la fiecare (re)incarnare. M-am deconectat de frig si bine. Asa fac mereu.
Mi-e teama de bine...si-atunci fug.
Imi arat spatele nud, infiorat de adierile violente ale gandurilor mele.
Sunt eu, inca un copil. Asa cred. Cand voi fi mare vreau sa ma fac iubita. Pana atunci voi continua sa alerg.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu