iubesc bucurestiul.
pentru ca de multe ori cablurile lui m-au condus spre povesti frumoase.
imi plac mesajele scurte presarate pentru public, cu cuvinte putine si scrise citet si cu ilustrate , schitate parca de copii. ca-ntro carte cu benzi desenate si labirint in acelasi timp.
si cateodata si micile reproduceri de tablouri, ca-ntr-un muzeu de metropola. cu macarale in loc de soare, cu cabluri in loc de raze si vata de zahar in loc de nori.
cu blocurile asemanatoare, ca copii ale copiilor, un fel de biblie arhitecturala sau joc de cuvinte inrudite. cu locuri mici si balcoane bine-cunoscute si intime dar si-atat de comune. secrete zambite.
acum da. m-am indragostit de bucuresti.
2 comentarii:
in sfirsit.
in inceput.
Trimiteți un comentariu