marți, 5 august 2008

Every day I fly Spaniard Airlines.



Imi place inaltimea. Si vata de zahar ars care ma desparte de siguranta.

E ca un joc de-a cine reuseste sa inoate pana la vaporul scufundat. Niciodata nu ne puneam problema ca cineva n-o sa poata s-o faca.


M-am relaxat in scaun, e lume multa in jur. Oameni imbracati in costum langa cei in bermude. Doamne cu nasul ascutit si pielea ridata langa tinere domnisoare cu catelusi latosi cat ghemul de pisici.

E foarte cald, aerul conditionat merge in gol cat timp usa e deschisa.
Se aude vocea calda dar puternica a soferului, sau are alt nume cel ce conduce avioanele? Poate ca da, poate nu vor sa se confunde cu ... soferii de taxi de pilda...

Cele doua stewardese inalte dar minione, saten deschise ca razele la asfintit, cu zambetul jucaus si ochii zglobii ne invata cum sa ne salvam viata daca cumva ne prabusim. ei hai? oare cati asculta cuvintele cand belissa si merissa isi misca bratele subtirele pe deasupra bustului si isi baga furtune roz in gura pentru respiratie artificiala. 80% din barbati au nevoie de asa ceva deja...

Imi pun centura, larg, astfel incat sa ma pot foi incolo si-ncoace. Incepe zgomotul infundat al motoarelor, ca muzica intr-o seara romantica petrecuta pe spatele unui lup cu blana groasa si alba. Inchid ochii cu ciocnire de pleoape, ca sa onorez si toastul din aceeasi seara cliseu.

Zambesc, sunetul se intensifica si prindem viteza. Clamul miscarilor scurte, viteza care se simte in tample si apoi dezlipirea de pamant, ca un tantar care dupa ce a lasat ciupitura sacaitoare isi ia zborul spre o moarte placuta si sangeroasa. Doar ca eu voi trai. Zambesc mai tare, usor stanjenita ca as putea sa fiu vazuta de companionii anonimi. Cat de departe am mers cu gandul... stop.

Se anunta ziua capitanului de zbor (stiam eu ca nu e sofer).
Ne ridicam cu totii, de parca am fi uitat ca suntem pasageri sub penele unei rate domestice.
Sarbatorim in aer.

Hai!

PS: Listen to CINEREX - Flight 001. :)

Niciun comentariu: