Dungile de pe rochie in combinatie cu cercurile de pe canapea, albul si negrul, se pocneau unul de altul, se invarteau, cadeau si se impulsionau sa ne ia ochii.
- E simplu, trebuie sa te lasi dusa 5 minute, sa-ti dai seama totusi ca esti aici, pe-o canapea, Ana.
- Bine, nu mi-e teama. Hai!
M-am asezat mai comfortabil. Imi trecea prin gand, ca in fiecare secunda moarta, sa ma omor timpul cu o tigara. Dar gandul mi-a fost intretaiat de aparitia ei. Era prima oara cand mi se arata. Stateam neputincioasa in fata spectacolului pe care mi-l oferea.
S-a lasat pe spate pana a atins peretele cu tapet floral, sfarcurile i s-au intarit si s-au transformat in doua margele rosii. S-au dezlipit de corp si s-au impartit in mii de bucatele colorate. Se reuneau din cand in cand in forma corpului uman, apoi se spargeau pe podea. Nu-mi lasau ochii sa se destinda cu alta imagine. Ma voia doar a ei. M-am lasat. S-a intins ca o patura aspra sub talpile mele, si apoi s-a ridicat ca un covor fermecat pana la nivelul gleznei, si apoi pana la genunchi. Ii simteam atingerea, ritmul zborului iar culorile imi impungeau retina.
Cand a vrut sa se apropie mai mult, sa-mi urmareasca forma piciorului, m-am opus. Am oprit-o pe pulpa si am simtit dorinta ei nestapanita de-a avea mai mult, s-a concentrat toata pe piciorul meu stang, descoperit de dungi negre si albe, rupt de cercuri multicolore. Din bilutele colorate am simtit o fragmetare taioasa, colturi si culori. Ma straduiam s-o opresc iar ea ma zgaria ca un lego pe care nu trebuie sa-l reconstruiesti ci sa-l lasi in haos si sa adormi cu fata pe ceea ce putea fi un oras miniatural.
- Nou vreaou sao tee...
Si cu fiecare cuvant rostit o simteam mai aspra, si-mi incolacea limba, se pierdea printre papile gustative si-mi dansa omuletul. Apoi s-a ridicat intr-un vartej, pe ritm de coloana sonora de film optzecist, s-a ridicat pana la lustra ikea, i-a dat tarcoale pana mi-a simtit privirea moale si apoi s-a impletit in joc de mercur. Stiam ca urma sa ma atace cu o noua senzatie, si nu ma mai impotriveam, avea sa plece, mereu o face cand simte ca e primita bine.
S-a reconstruit intr-o sageata fosforescenta si mi-a intrat in tampla dreapta, s-a strecurat pe langa ochi. Salvia e fierbinte si rece-lichid.
Aerul conditionat de noi e neconditionat cand ea apare intre glezne, intre coapse, peste culorile vagi ale realitatii.
Si a plecat. Relaxare. Sa mai vii.
Te-am iubit.
Hai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu