Vorbeam zilele trecute cu Maria despre generatia noastra in comparatie cu celelalte.
N-am pus etichete, cum ca una e mai buna/desteapta/fericita/privata de drepturi/intelectuala decat alta. Dar clar diferentele sunt majore.
Am baut tuica la bunica de la 10 ani, nu-mi placea dar imi era bine sa-i aud pe-ai mei razand cand pufneam de prea multe grade de alcool. Prima tigara din care am tras m-a adus aproape la lesin, de ras si teatru desigur: aveam vreo 5 ani si o intrebam pe mama de circa 20 de ori pe zi ce gust are tigara, pana sa-mi dea. La vreo 14 ani am facut revelionul cu prietena mea cea mai buna din generala, Ana. Mama ei, inainte de plecare ne-a facut o surpriza: o sticla de sampanie in ambalaj haios si mult prea colorat. Era pentru copii. Am inteles, desi nu nutream la 14 ani vreo empatie fata de adultii care ciocneau paharul, mie-mi era pofta de bezele.
Toate ca toate... dar treaba asta cu berea pentru copii...
Oare ce sentimente materne se aprind cand iti vezi baietelul/fetita de 4 ani cum ragaie si-i ramane putina spuma in coltul gurii dupa ce ia o gura zdravana de bere... pentru copii...
