Bobarnac

Bobarnac sau sa port o bratara cu noduri in chip de dorinte.

Imi tot spun ca trebuie sa las tot si sa iau un inceput de capat. Nu reusesc sa fac asta. De cate ori ma auto-conving si sunt pregatita...in general asta se intampla, anormal, seara inainte de culcare, dimineata, cand inceputul trebuie sa inceapa, este bantuit de un mesaj, telefon sau pur si simplu gand de-un trecut frumos...si ma lupt cu un dor, de stabil, zambet si miros de mar copt ca nu pot sa-l las...si ma reintorc...
Ar trebui sa existe plasturi pe care sa ti-i lipesti pe piele, care sa te ajute sa te lasi de trecut, nu sa te lepezi de el, sa nu-l uiti ci doar sa-l lasi in spate de cate ori e nevoie...exact ca plasturii care te ajuta sa te lasi de tutun...hmmm. Eu n-am reusit niciodata sa ma las de fumat...
Hai!