Ce nu poti evita, accepta cu placere.

Dupa mult timp in care raca dintre iMac si PC ne-a framantat, dupa ce mai multe batalii au fost castigate de plasticul alb si provocator al macului, de ufpt-ul icoanelor inchise si de dexteritatea pe care ti-o permite in photoshop...azi, am deschis vechiul toshiba. Greoi, negru de suparare, cu culori subiectivizate de lipsa pixelilor...
L-am sters de praf, 10 minute pana sa reinvie si apoi am vazut amprentele mele, noastre....am vazut o vara de muzica si povesti, 3 luni de jocuri si internet wireless care acum nu mai da pe la noi si binecunoscutul proverb chinezesc sub deviza caruia am trait noi, armeneasca 19.
Si-atunci, de ce sa lasam tehnologia sa ne ia zambetul unor vremuri frumoase in care viteza de actiune nu ne incomoda iar negrul era o culoare atat de optimista si vesela.

Asa ca dragii mei zambiti pentru ca in continuare ne va bantui:

"Ce nu poti evita, accepta cu placere".