Nu-mi plac caramelele. Oricat de bune ar fi nu le pot manca. Cand eram mica si petreceam mai mult de jumatate de an la bunica mea, in Crivina, mama imi aducea de cate ori venea cantitati industriale de biscuiti Petit Beurre si caramele. Maro si patrate. Imi aduc aminte ca mi se lipeau de masele, de cerul gurii, imediat ce-si pierdeau din tarie, fizic vorbind...
Menta din ceai, ciocolata, prajituri si alte sortimente culinare imi face rau. Sa nu-mi dati menta nici in gluma. Mai bine beau un shot de Uzo...macar imi pierd simturile estetice si cateva papile gustative-mi mor imbufnate ca nu le respect gusturile.
Teatru Bulanda - Gradina Icoanei.
Ploaie, aceeasi ploaie care ne-a sugrumat tot weekendul nu ne-a stat in cale. Molly Sweeny. O piesa cu o tema interesanta, o femeie oarba care mi-a deschis ochii. Primele sentimente de dupa au fost ca imi doresc sa inot cu ochii inchisi si ca nu e atat de bine sa treci de la intuneric la prea multa informatie. Nu ma asteptam ca dupa dialogul disruptiv al lui Serban si cel lipsit de implicare al doctorului Rise sa-mi mai intepe ceva interesul. Molly a reusit sa faca asta, in ultimul monolog. Lumea reala si imaginatia se impletesc perfect, nu-mi dau seama exact daca vad sau nu... am fost oarba, nu-mi dadeam seama daca pot sa deosebesc lumina de intuneric...acum stiu. Nu pot.
Firul din tavan care s-a transformat in undita la sfarsit, dulapul prelungit la infinit cu simetrie, iluzia optica care m-a facut sa lacrimez o ora jumatate... te sorb, sa nu te sperii ...
"Everything will be OK in the end.
And if it's not OK...
Then it's not the end."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu