Nu mi-a placut niciodata POGO. Doar un ritual in care oamenii-si arata instinctul invonluntar sau mai putin voluntar, inconstient sau mai putin constient, de violenta. Un POGO care sa ma faca sa zambesc ar fi unul CIVILIZAT:
"Va rog, dati-va putin mai incolo"
. . .
Aseara am avut pe fata si pe gat, si sigur, ascunse de ochi si buze, sub haine, pe intreg trupul, flori, animale, culori, vise... pe buze trandafiri, dupa ureche stea, pe gat gargarite, in palma traseul vietii verde... Cineva le-a cules psihologic, inchegand o personalitate de poveste pe scheletul dat.
. . .
- Hai S., ca si tu musti putin din cascavalul celor ca ei...
. . .
Citesc SAMABATA lui Ian, cu ploaia-n urechi si pe geam. Ce dor imi era de diminetile astea de toamna!
In continuare, avant in weekend, ca-ntr-un pogo romantic si superficial.
. . .
Hai!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu