Trebuie sa incetinesc, sa ma opresc complet - sa ma impiedic de cuvinte in ritm de ploaie, ritm aleator ales de-aici de sus. Ce magica lumina-n cub, in ochi, imaginea rasturnata a lui proiectata pe retina e la fel ca el in realitate. Imi plac cuburile, fiindca nu le proiectam niciodata invers. Nu exista... invers.
. . .
Haosul e frumos. Il iubesc.
Fiindca... iubesc firele de nisip aruncate de vant si valuri haotic printre degete.
Fiindca... iubesc pasajul Unirii cand oameni mii se misca ca pinguinii, nu fideli dar tacuti si linistiti fiindca nu vad rutina.
Fiindca... geamul meu plin de stropi inegali este ca o lupa spre un anotimp nebun.
. . .
Tipicism, rutina, fior ... deci inceput.
. . .
Voi fi femeia care-mi doresc sa fiu, atunci cand voi aprecia florile. Florile de mucegai culese cu o mana tremuranda de emotie si dor de el.
HAi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu