sulina.

La Sulina merg in fiecare vara. De vreo 4 ani.
Este unul dintre locurile la care daca nu merg macar o data pe an... nu-mi e bine.

Infruntari violente ale trecutului cu valuri de prezent si-un strop din previziunile de viitor ale fluviului mereu curgator.
Oameni frumosi care se bucura, se plimba si pescuiesc. Oameni care vorbesc deschis despre viata lor, fara sa-si planga lipsurile dar isi zambesc micile surplusuri.
O ruptura intre restul si Sulina.

Azi... as vrea sa fiu acolo. Singura pe-o bucata de mal. Nisipul fin si ud, sa-l framant in palma, sa simt firele cum se ascund in amprente si-n caile de destin. Sa-mi scufund privirea-n valurile alb-verzui si sa inot pana la orizontul roz-albastru. Sa-mi dreg vocea printr-o rafala de vant si sa-mi las nisipul in globuri pentru ca-mi place lacrimatul de prea bine.

Curcubeu sulinean.

Departare.