Cand eram mica cantam in corul bisericii, stateam la slujba in fiecare duminica de la 9 dimineata pana la 13, citeam pilda de dupa in locul lui nea Ion... Asta pana cand preotul m-a intrebat, aveam vreo 12 ani, daca ma ating singura, daca am vazut vreodata un penis in erectie, daca am pus mana pe el...De-atunci au fost o serie de episoade care m-au indepartat de ... ortodoxism sa zicem si altele care m-au apropiat de... un Dumnezeu universal.
Acum nu tin post in hrana ci cateodata-n gest.
Nu ma cenzurez ci doar imi lipseste elanul.
Trebuie sa renunt si la asta.
Sunt oameni care se apropie de mine si dau noi semnificatii lucrurilor. Asa ajung eu sa scriu. Prin ochii mei, expusi de ei, fara voie.
Mi-e greu sa-mi adun acum silabele. Sa rostesc sau sa conturez un cuvant.
Si-atat de draga-mi este starea de amuteala, de aruncare-n gol, echilibristica si fiori in pumni, ochi, sprancene...
Sa trec de pe rece pe cald, sa reusesc sa nu mai fiu impartiala. Sa traiesc ca inainte: cu exaltari si zdruncin.
Acum alerg, cu asta am ramas. Atunci alergam in mine prin culori si vorbe acum alerg spre locuri cu zoom-in subiectiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu