Zi.

Am trecut cu primul simt pragul. Gandul era deja la etajul 5. Bateam la usa, incep fara ritm. Imi tremura mana si picioarele nu-mi apartineau. Intredeschiderea si lipsa unei fete, a unei mimici, a unui gest. Liniste. In jur in mine zgomote indescifrabile. Am inchis o clipa ochii. Clipa in care am pasit mai aproape de usa metalica. Am impins-o. Era aceeasi usa grea, m-am sprijinit cumva cu umarul in ea ca s-o urnesc. .. Imi spuneam cuvinte in gand, nu trebuia sa ma pierd cu firea. Stiam exact ce am de zis.
- Puteai sa-mi deschizi tu usa, stii ca nu-mi plac usile inchise greu...
- Ti-am deschis-o ... (mi-a intors spatele... atat de cunoscut)... vrei un ceai? vin? ceva?
- Nu... nu stau mult. Nu-mi plac cliseele.
- Pacat. Ar trebui sa le iubesti. Nu trece nicio zi fara un cliseu.
- Pleonasm. Vreau sa vorbim. Vrei sa nu te mai misti atat?
- Imi trebuie un motiv ca sa stau pe loc. Voi face un ceai. Sigur nu vrei? (se indreapta hotarat spre bucatarie...)
- Sigur nu. Aburul ceaiului e un cliseu aici, si tu, si zgomotele astea. Mirosul de cafea, vinul si apa de la cada. (niciun raspuns, niciun ecou.)
....
Sunt la 5. In fata usii... Umarul drept ma trage inapoi, mainile imi sunt la spate, capul priveste spre lift, picioarele pasesc inainte...
Usa rece, metalica... ahhh ce greu va fi!

- ()