Parte din.

Nu e vineri dar aici asa se simte.
Nu e vara dar aici asa se simte.

Imi dau seama acum ca ma simt ca atunci cand eram mica si saream minute intregi intr-un picior de bucurie si joc. Mi se pare ca sangele imi curge putin mai repede prin vene. Din spate se-aduna si se-nfig bland in pielea mea balonase de sapun. Le vad umbra juandu-se pe peretele alb din fata, se vad curcubee clipind usor in coltul luminii. Mi-am redeschis zambetul.

Ma inec in culori. Nu ma sufoca ci ma fac sa respir putin mai usor. Imi plac portretele pe care le schitez cu ochii mintii. Au toate nuantele din lume, asa va descriu.

Vreau sa experimentez cumva vorbitul intr-un timp:
Ridic privirea. Vad putin difuz dar nu ma deranjeaza deloc. Imi misc degetul mic, invart o bomboana tare, de zahar, verde. M. o scapa din nenumarate motive. Ma gandesc: merg in other side. E tentant, sunt preluata de binecunoscutul val de trupuri, ma uit intr-un ritm secundar, abia sesizabil. Privesc un neon albastru, pazit de o poarta de plastic semi-mat. Sunt pe o plaja, dansez pe ringul din lemn umed, simt pe picioare nisipul maruntit, zgarieturi microscopice se ivesc pe talpa mea. Calcaiul se gudura. Rochia galbena se pierde intr-o miscare haotica si supusa. Bratele-mi simt racoarea si caldura. Coatele se ridica si degetele-mi afla ritmul.Imi intra bretonul si vantul in ochi. Ei sunt usor extra-umeziti, vinisoare rosii se impletesc cu fire de nisip. Vad imagini printr-un obectiv imaginar care-mi arata numai partea frumoasa. Zambesc. Alerg spre Mare, rasuflarea imi e din ce in ce mai grabita, o stapanesc greu, vrea sa se desprinda de mine, sa se opreasca doar in saratul marii...

Hai!