colectionarul de nimicuri.

sau jude law, sau actorul, sau fecioara, sau fascinantul, sau vrajitul, sau prajitul, sau seriosul, sau batranul, sau tatal, sau inconsistentul, sau inteligentul (...)

in colaborare cu noi

a dat numai bine.

Hai!

Porn / Erotique ride. (Jocul ielelor)

ea: de ce? de ce ma vrei inca? daca cineva ar fi spus despre mine cuvintele pe care le-am spus eu despre tine as fi vrut o reintalnire doar pentru a-i sparge un glob ocular!
el: e ca o autobiografie scrisa la persoana a treia. mai priveste-ma o data. a fost doar o dubla gresita din cauza unui actor suprasolicitat de o problema interna, personala...
ea: bine... niciun cuvant in plus, doar replici si regizori innoiti. dubla 2, act I. :)

Ii place sa traseze linii continue, lungi, aproape infinite. Sa inceapa din coltul ochiului stang si apoi sa-i urmareasca umbrele si contururile pielii aluneacoase ca o gelatina de caramel sarat sau ca o catifea umeda... sa treaca de lobul urechii pe care doar sa-l salute in drum, sa coboare pe maxilar si sa alunece apoi pe gat. Ajunge pe osul umarului si face un cerc mic pe care-l recontureaza pana cand se pacaleste si cade pe piept, se-ndreapta cu repeziciune spre sfarc, il rasfata pana cand rezoneaza si-i intoarce un varf de deget mic, puternic colorat si-atunci fuge repede printre doua vertebre spre coapsa. Apasa si insista sa contureze o linie fina, rosiatica pe calea deja construita catre o posibila destinatie. Nu se opreste insa, ocoleste prin dreapta si cladeste un picior incordat.
Zambeste.

ea: imi placi.
el: razboiul rece s-a terminat. tu ce rol ai?

to be continued...

Jocul ielelor.

Nu si-a dat seama de la prima intalnire, asta marturisea si ea, usor incurcata dar zambind acid.
Il luase din prima cu ea la ginecolog, conjunctura facuse ca prima lor intalnire sa se intample in acea zi cu programare. Si urmatoarele 2 zile si le petrecusera impreuna, ea vorbind, el deschizand gura si lasand cate-o fraza frageda si neinchegata sa-i iasa, silabisita. A treia zi, dupa intaia noapte de sex, el a suferit de o durere de plamani care l-a tintuit la pat pentru 3 zile, neavand voie sa foloseasca dusul, sa transipre (afara fiind 36 de grade, cod galben si asfalt inmuiat), si i s-au prescris 3 pumni de medicamente pe zi. Totusi febra a durat doar o zi insa psihic boala se anunta a fi mult mai grava.

In aceeasi a treia zi, la insistentele lui de a vorbi despre trecut ii afla "istoria". Dupa o relatie de peste 5 ani ramai cu mici traume, mai ales daca slabiciunea iti e la-ndemana. Dar combinatia slabiciune+psihoze, o mica doza de autism, presarata cu naivitate sau fara indulgenta prostie si toate acoperite de ura pentru ca a fost abandonat de umarul de suport... e o combinatie complet nefericta.
In general jocul cu anonimi ii placea. Glumele proaspete, ideile, neintelegerea sau suprapunerea acestora o incitau. De data asta descoperirea era pe cat de ciudata pe atat de tentanta.
In 6 zile reusise sa descopere ca de fapt, mai departe de atat nu are rost sa mearga.
La ultima intalnire nu si-a mai abtinut nicio replica. Paranoia si ticurile comportamentale i-au dat motiv sa inceapa limpezirea. Iar cuvintele reci, replicile ilegale, in mod normal, ieseau neconditionat. Nimic nu mai era de tinut ascuns, trebuia sa-i spuna tot.

18:20
ea: - hei! ce faci? cum te simti?
el: - hei bine. uite... dezorientat, nush..
ea: - aha, de ce?
el: - habar n-am. imi revin... nush...

19:00
el: - pune tu ceasul sa sune peste o ora. trebuie sa-mi iau medicamentele la opt fix.
ea: - ok, sigur.
el: - trebuie sa mananc foarte mult inainte.
ea: - hai sa facem o salata. am rosii, branza...
el: - nu , nu lipsesc ingrediente. trebuie sa mergem undeva in oras, dar aproape. si inchide usa, e curent. nu trebuie sa stau in curent.

(fuga catre un fast food, scurtaturi, lipsa de cuvinte)

20:00
ea: - hai repede, mananca, vei lua pastilele mai tarziu. cine stie ce se poate intampla? (rade)
el: - hai maaa
ea: - ce? asta e adevarul. crezi ca putem sa stam la masa asta? e aer conditionat chiar aici, in dreapta (incercand sa fie serioasa)
el: - ai dreptate, nu e bine. mai bine mergem mai incolo.
ea: - sigur. (rade)
el: - ce? de ce razi? sunt dezorientat... nush.
ea: - clar, da, hai mananca!

21:00
(in patul in care isi petrecusera toate serile, el aruncand sistematic cu o bila de cauciuc in perete, ea cu picioarele adunate la piept privindu-l)
ea: - nu ti-e teama de patul acesta? aici s-a intamplat nenorocirea de boala.
el: - hai maaa. nu fii rea.
ea: - nu sunt decat realista. ar trebui sa inchidem fereastra... sa nu te prinda curentul iar...
(el da din cap, ea se ridica inchide fereastra pe jumatate si se reintoarce in vechea pozitie)
el: - mai spune si tu ceva.
ea: - ti-am povestit in astea 3 zile aproape toata viata, ma rog, ce-am vrut eu sa stii.
el: - aha. de ce?
ea: - de ce ce?
el: - nush. sunt dezorientat.
ea: - da, tot repeti asta. mai bine spune si tu ceva... altceva.
el: (se ridica in coate, se uita in ochii ei) - nush...
ea: (recunoscand acest nelipsit pseudo cuvant din discutiile de pe internet) - ... (dupa cateva secunde, exact pe tonul de mai devreme) - mai bine spune tu... ceva.
el: - ce vrei sa auzi?
ea: - nu vreau sa-mi spui ce vreau eu sa aud. spune-mi tu .. orice, absolut orice.
el: (ridicandu-se in coate, exact ca mai devreme) - nush
.... (acelasi schimb de replici si miscari ale corpului s-a intamplat de 5 ori, consecutiv)
ea: (vizibil uimita, contrariata de situatie) - nu pot sa inteleg... cum un tanar de 28 de ani, cu o cariera de succes, care a reusit sa plece din Romania intr-o tara occidentala, la o firma internationala, raspunde la indemnul unei fete de a spune ceva, de CINCI ORI cu "nush"! cum e posibil?
el: - ce vrei sa auzi? nush... sunt dezorientat. pf, ce discutie mai avem si noi.
ea: - asta nu e O DISCUTIE. tu nu poti comunica, nu te poti exprima, nu ai puterea de a te concentra nici la cea mai simpla intrebare.
el: - ce vrei sa auzi de la mine? nu stiu. sunt dezorientat. in asta n-o sa ma implic!
ea: - poftim? cand ai pus tu stampila asta? de cand ne-am vazut prima oara? si de ce esti aici? si neimplicare ce inseamna? sa nu folosesti mai mult de 50 de cuvinte in preajma mea? ai ticuri verbale in propozitii, nu cuvinte. nu poti sa te concentrezi, esti complet absent. ai cedat inainte sa ti se intampla nimic. esti slab si din pacate cand spun ca esti naiv, nu vorbesc de naivitate placuta ci de lipsa unor elemente esentiale pentru un barbat. i don't need this. i'm out!

Sfarsitul intregului val o facu sa nu regrete o clipa ca retezase totul atat de repede. Reactia lui atunci cand a iesit pentru ultima oara pe usa, fara sa o salute, ok... sifonat sifonat, dar sa dai cu piciorul la sansa de a-ti calca macar o cuta...

to be continued...


Imi place sa ma joc. In general, prin selectia naturala si reusita a naturii, jocurile sunt de fiecare data interesante. Alteori, in cazurile nefericite, jocul iese murdar. Atunci imi pun colti de vampiri, falsi, de plastic si musc astfel incat regenerarea sa se intample de partea celui puternic. Oamenii lipsiti de puncte culminante, cu psihoze pe care nu si le recunosc, incurcate cu rautati nejustificate imi cad victime.

Rautatea ponderata e o arta! Parca asa am invatat la scoala nu?

Hahaha,

Generatia '93

Sunt albul din ochii tai bah!

Si ma revars in culori... da! asta voi face la mare. imi schimb pigmentul. inca nu m-am decis asupra nuantelor. Sa las soarele sa decida, nisipul si valurile :)

Haaaai!

China si cartea recordurilor.

S-a intamplat o nenorocire cutremuratoare in China. Am exclus orice impuls, curiozitate, interes de a ma uita sau citi despre sarmanii oameni. Azi insa, cand am deschis televizorul am surprins o frantura de stire. Se pare ca unii oamenii vor sa traiasca cu tot dinadinsul. Doar unii.
O femeie de 102 ani a supravietuit cutremurului dupa ce a stat sub daramaturi vreo 12 zile.
Ar putea fi cu usurinta trecuta in cartea recordurilor: "cea mai longeviva viata aproape de moarte".

Probabil asta nu se va intampla fiindca e un trend mai nou sa lupti ca sa fii numit in dictionarul "performantelor". Pentru cele mai dubioase extreme, pentru care iti deformezi viata si devii handicapat constient si muncit. Am vazut femei cu fundul cel mai mare sau aproape de cel mai mare in pozitii sexy ... cred ele... le-as numin gretoase. Barbati care si-au lasat unghiile sa creasca ani de-a randul pana atarnau in tarana, incovoiate si grele care nu le mai permiteau niciun fel de activitate normala.

Oamenii astia nu mai stiu ce sa faca ca sa iasa din ordinar.

Mai bine as da televizorul pe mute, poate imaginile ma pot pacali.

Gata.

Hai story.

Eu si omul pesterilor am surprins o poveste despre zbor.
Autor si personaj principal: Maria :)

Se facea ca Maria, cu forta mintii si cu o dorinta de nebanuit reusea sa zboare. Incepea cu pasi usori si veseli, apoi se-nfigea cu talpa in pamant si-si lua avant ca urmatorii 2-3 pasi sa-i parcurga impotriva legii gravitationale. Si iar pasea pe sol si incerca figura cu un avant si mai mare si asa, cu multa staruinta si exercitiu, se trezeste Maria la 50-60 de metri departare de pamant.
Mariei ii e teama de inaltime dar si mai teama ii este de cadere, totusi cand a vazut un copil minuscul intr-un ochi de apa albastru, a intins pumnul stang in fata (fiindca intr-adevar aceasta pozitie inlesneste zborul) si... cu sufletul la gura, cu ochii atintiti asupra tintei si dintii inclestati gata sa opreasca visul... s-a trezit. Insa si noi si mai ales ea suntem convinsi ca acel copil... a trait.


Regula nr. X:
Faptele bune din vise SE PUN!

Hai, ma retrag sa-mi mai spal un pacat :)

Cu ochii mintii.

In stufarisul din delta traiesc zane mici cu aripioare de musculite, doar ca roz, cu talie de viespe si ochi de libelula doar ca linistiti de orbite, iar rochia e ca aripile unui fluturas.

Doar ca nimeni nu le-a vazut.

Sunt sigura.

Chefurile din Fabrici.

Am fost la Fabrica, Asian Dub Foundation, se vestea.
Dar cum in Romania scrie pe afis Michael Jackson si in concert e doar o mana de-a lui, la ce puteam sa ma astept?!
Oamenii aia n-aveau nicio legatura cu ceea ce insemna pentru mine Asian Dub Foundation. Au repetat in 2 ore de zeci de ori cuvantul Bukareshti si mai apoi, ca sa ne arate cu adevarat cat de mult interes ne arata noua, romanilor au urlat in mijlocul concertului ~CURVA mother fuckers!~. Iar melodia cea mai lunga din concert a fost dedicata CRAIOVEI, al doilea mare oras al Romaniei.
N-am reusit sa ii receptez precum inentionam impreuna, cumva telepatic, inaintea momentului artistic.
Noroc de micile surprize ale vietii.
S-au petrecut lucruri pe care inca nu mi le expic, un primul ar fi amintirile mele sterse / evaporate / complet-uitate:

Ne-am intalnit privirile si am recunoscut zambetul prietenos care s-a format in coltul ochilor, prelungindu-i. O privire lunga, prietenoasa, plina de uimirea reintalnirii. Mi-a intins o mana ca GUM MAN prin multime si chiar sub nasul meu era un CD pe care scria mare: ~dezlegare la shoes~. Mai impulsiva din fire, strabat un traseu intortocheat, plin de tunele umane si ajung in fata prietenei mele…CAND!!! Imi dau seama ca habar n-am cine e. Mi-am spus biiiinee, nu e grav, ni se intampla tuturor sunt sigura ca imi va da un detaliu comun si imi voi adresa bine-cunoscuta sintagma ce proasta sunt. Si dupa ce ne imbratisam, pupam si tot tacamul care i-a dat ocazia sa vada si mimica mea confuza, ii spun sincer tot adevarul cum ca mi-e tare familiara dar nu stiu de unde s-o iau, trecutul meu inmultindu-se cu siguranta cu cativa ani de la ultima intalnire.
Zambeste in continuare, la fel de prietenos, si-mi spune: ~Hai! Tu esti Ana, din Tulcea~.
Eu inghet, OK de ce atatea detalii despre mine?! Astea nu sunt povesti comune sunt lucruri pe care eu ar cam trebui sa le stiu cu sau fara ea.
~Am petrecut noi impreuna o vara, pe la mare…. (fata mea la fel de grimasata de nestiinta), aveam parul luuung si negru… (nimic!)… hai mah ca-l stii si pe Eugen, tot de-atunci~, si-mi ghideaza privirea aratand cu degetul spre un baiat care-mi era de-a dreptul necunoscut.
BRAIN WASH!
Nimic, nimic, nimic…doar sentimentul de familiaritate care continua sa persiste.
Am fugit, mi-e cam teama. I-am dat id-ul de mess, a spus ca-l retine, are memorie buna… de parca nu era de-ajuns ca memoria mea clar nu e intr-o functionare fericita / eficienta / oricum, nu demna de laudat ϑ

Episodul doi pe care vreau sa-l punctez: ~Dom’le intr-adevar, americanii sunt taaare prosti~. Vine le mine acest tanar, american care ma intreaba in limba lui de bastina:
-Heey what are you doing honey|?
- I’m studying the Mendeleev Table… right now, right here.
- OOOHHH, do you mean that thing with (n-am inteles restul discursului fiindca asian dub foundation urlau numele capitalei), Anyway the word ~animal~ was repeated several times.
- It’s OK, we don't have to get along, we speak different languages.

Nu mai vorbesc de "Fratia Pulii" care e singura explicatie pe care am gasit-o tendintei barbatilor de a se usura doar pe strazi in timp ce WC-urile ramaneau pustii. O furtuna de mirosuri si mici siroaie curgatoare la tot pasul, si baieti amabili care dupa ce se pisau la 10 metri de noi se prezentau si incercau si sa inchegam o conversatie. Dubiosilor! :)

HAi!

BD.

In sfarsit. Am plecat de la servici putin incurcata de ultimele 2 cafele varsate obraznic pe pantaloni. M-am potolit cu castile nokia care acopera orice gand. Unii ar spune cu muzica fara sens, eu i-as spune doar demodata pe placul meu.
Am calcat in tunelul luminos care ma duce spre centru. Am vazut degetele aratatoare ale lui M. curbandu-se intr-un m, am zambit, devine ritualul consumerismului.
M-am plimbat o vreme intre statiile de autobuz din centru, niciunde... Mda, recunosc habar n-am ce-i aia "la statuie"... ca-s vreo 4-5 :).
...
Intr-o curte interioara clatinata de ritm de jazz, noi nu am urcat cateva scari, am coborat, ca doctor mario si varul sau infruntand ciupercile viu-colorate. Ne-am aplecat ca sa trecem prin usi marunte, am declansat blitzuri pana la primele voci prin intuneric. Cateva fete cunoscute, un fum zdruncinat si el de curent de bas. Rasete, nume multe, cu trimitere la noua cultura underground. Am ajuns la usa metalica ::feel free:: era zgariat pe perete cu caractere placute. Am intrat in doua cupole gemene, ca doua baloane care s-au unit in aer, reflectand 2 imagini diferite. Scaune moi, masute joase si tavite in miniatura pe care se fac magii chiar si-acum :). Cutii de carton, obiecte neidentificabile, ca boxele de batut pentru sunete melodioase. Olinzi mari care reflectau euri si transformari ale muzicii.
In cupola geamana semiintuneric, cu 1 lampa maare IKEA in fundal. Umbrele instrumentelor sunt impregnate puternic pe peretii rosii, antifonati. Miscarile BD care erau atat de familiare/similare muzicii incat daca s-ar fi facut liniste as fi stiut in continuare ritmul si versul.
Discutii au fost scurte si gelatinoase cu scopuri diferite&difuze. Contractarile vorbelor voiau faramitarea filmelor in zeci de scurtmetraje, cu mai multe versiuni de final. Filosofii minimaliste si priviri simple.

Ah, mi-a placut. Sa mai cunoastem si locuri necunoscute inca, primavara asta!

Parte din.

Nu e vineri dar aici asa se simte.
Nu e vara dar aici asa se simte.

Imi dau seama acum ca ma simt ca atunci cand eram mica si saream minute intregi intr-un picior de bucurie si joc. Mi se pare ca sangele imi curge putin mai repede prin vene. Din spate se-aduna si se-nfig bland in pielea mea balonase de sapun. Le vad umbra juandu-se pe peretele alb din fata, se vad curcubee clipind usor in coltul luminii. Mi-am redeschis zambetul.

Ma inec in culori. Nu ma sufoca ci ma fac sa respir putin mai usor. Imi plac portretele pe care le schitez cu ochii mintii. Au toate nuantele din lume, asa va descriu.

Vreau sa experimentez cumva vorbitul intr-un timp:
Ridic privirea. Vad putin difuz dar nu ma deranjeaza deloc. Imi misc degetul mic, invart o bomboana tare, de zahar, verde. M. o scapa din nenumarate motive. Ma gandesc: merg in other side. E tentant, sunt preluata de binecunoscutul val de trupuri, ma uit intr-un ritm secundar, abia sesizabil. Privesc un neon albastru, pazit de o poarta de plastic semi-mat. Sunt pe o plaja, dansez pe ringul din lemn umed, simt pe picioare nisipul maruntit, zgarieturi microscopice se ivesc pe talpa mea. Calcaiul se gudura. Rochia galbena se pierde intr-o miscare haotica si supusa. Bratele-mi simt racoarea si caldura. Coatele se ridica si degetele-mi afla ritmul.Imi intra bretonul si vantul in ochi. Ei sunt usor extra-umeziti, vinisoare rosii se impletesc cu fire de nisip. Vad imagini printr-un obectiv imaginar care-mi arata numai partea frumoasa. Zambesc. Alerg spre Mare, rasuflarea imi e din ce in ce mai grabita, o stapanesc greu, vrea sa se desprinda de mine, sa se opreasca doar in saratul marii...

Hai!

Primavara.

Imi place sa surprind primavara. Primele ei semne fragile si usor inghetate.
Prima cafea bauta cu ochii intredeschisi pe trepte la `tnb, plimbarile lungi de dupa-miaza, rasariturile si apusurile care prind din culoarea caldurii si oamenii.
Hormoni, zambete si ghidusii sa fie si anu' asta.

N-am mai scris. Fac poze. my FLICKR.

MIRROR THIS. pelicula.

Usor, de primavara.

Am pierdut punga cu pestisori. Si-atunci ne-am imaginat o revedere.
A venit primavaraaaaa!
Zambim deci.

cc: [film nord coreean. ea alearga spre el, pe culmea unui deal]
cc: [el alearga sprea ea, pe culmea aceluiasi deal]
cc: "Anaaaaa!!!!!"
aa: {sar peste obstacolele naturii, pletele le zboara in vantul caldut, iarba se misca odata cu ei}
aa: "Ceeceeeeeeee!!!!!"
cc: kimonoul ei flutura
cc: cadre succesive
aa: lacrimile si barbia i se zbat in colturile fetei
cc: fetzele lor
cc: radiind de ...sa spune de bucuria revederii
cc: "Am gasiit biscuiiiitttiiii!!!!"
aa: aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
aa: si dintr-o data
aa: pe fruntea ei apare bulina rosie
aa: nu fiindca era zdruncinata ci fiindca vorbim de un film indian
aa: se lasa cortinele
cc: "Ah! Credam ca s-a electrificat satul!"
aa: solo el+ea = 1
cc: :)
aa: :D
cc: zic, daca vretzi biscuiti
cc: vizitatzi-ma
aa: :))
aa: asta o postez eu
cc: ma!

Hei!

girls-movies-secrets-sweets-games-night
Invitatie :)
To be continued ... after!

Pomana porcului.

Sau pig's charity pe frecventa "blogaj in trafic".

Am calatorit. In timp si spatiu. Am trait cumva sentimentul ca cea mai importanta disparitie este intr-adevar disparitia secundelor.

Ar mai fi de mentionat cablurile telecabinei care neaga existenta temeperaturii de -23 de grade.

Si desigur sistemul de aerisire a dragului Snow. Bine, de la cei mai buni papanasi din lume ajungem la cel mai deteriorant loc pentru prospetimea hainelor tale.

In Ploiesti n-am stiut drumul cand disparea masina din fata pe care o urmaream. Ne redresam cand ne gaseam alt subiect (masina de urmat).

Sa conduci o Solenza (care dupa un intro extrem a disparut de pe piata - cateva luni de fabricare), care merge spre stanga ca un om beat-beat ce-si simte umarul tras de Eusebio, un politician dac, cu farurile ca ochii-n crucis intr-o bezna condensata pe sosea, cu muzica clasica nu-i deloc rau. :)

Asijderea.

Asijderea trebuie sa fi fost un animal inrudit cu femela-jder traditionala.

Fara jumatati de masura.

Noua mea pasiune este PORTELANUL.

Am renuntat la tot pentru portelan: aparat de fotografiat, concediu, haine, cercei, gen... tot :)

Dar... zambetul meu e ... ca un bibelou de carcasa noua!

PFFF. HAi!

Si.

cand ma gandesc ca mai devreme nu stiam ca de fapt, mi-e bine :)

printesa w :)

Haaai!

Ce mare bucurie!

Pe rand, sa nu ma incurc. E intuneric, nu vad bine nici cu ochii mintii.

Fratele meu ii e irezistibil mamei. Si ah, ce ma bucur! :)

Nu-mi place iarna doar fiindca are zilele scurte. Nu apuc niciodata sa ma dezmeticesc de dimineata pana seara, cum fac vara. Uit ca sunt printesa w, ca zambesc mai des, ca mi-e bine, ca exista teatru, ca pot sa fac poze, ca stiu o gluma buna rau, ... n-apuc sa fac multe lucruri iarna. M-au inspaimantat ultimele 4 zile in care am fost in-regimata de micimea lor: trezirea grea, dusul scurt pana ca apa sa aiba fluiditate si-n temperatura (stau la 5), hainele reci si rare pentru ochi-mi prea somnorosi, cafeaua buuuna (doar fiindca mama e in vizita), autobuzul in zodia pesti sau uneori cam pervers pentru gustul comun al pietonilor, servici, stomatolog, buza inferioara supusa anesteziei sintr-o continua cadere si mancarime acida, acasa, mac si tainele sale, cartea printeselor (ca sa nu ma uit complet), somn...

In seara asta m-am mai trezit, n-am prins asfintitul. Plec pe partea cealalta, dance cleopatra dance, precum spun prietenii :)

Hai!

Lumina. Intersectii.I.