Azi sunt de-a dreptul fericita. In fix 24 de ore o curba brusca, un uragan de intamplari, un curcubeu de fapte... bine poate exagerez :)... m-au facut sa imi ung cu incredere, liniste, dorinta, entuziasm toate micile elemente din mine care scartaiau.
Si fiindca deja a devenit o traditie, si de aceasta data in momentul meu de fericire maxim, cand mananc minunatiile lui Calin si sunt inconjurata de prieteni fac o marturisire.
Cu totii stim ca un lucru s-a schimbat la noi toti. Cand eram mici, voiam sa ascultam o poveste de zeci de ori, fara sa ne plictisim vreodata, fara sa ne oprim din a fi surprinsi si fascinati de fiecare cuvant. Ei bine... pe-atunci eu o imploram pe mama sa-mi citeasca in continuu Mesterul Manole (il stie si acum pe de rost). Imi placea sa aud cuvantul tzatzishoara. :)
Si da, am citit Sandra Brown in clasa a VI-a, am savurat-o de-a dreptul :) - intotdeauna o bagam in Ion de Rebreanu, mi se parea mie cea mai buna masca :))
Acum vorbim despre admiratorul nostru secret pe care tocmai l-am descoperit in ultimul numar omagiu, usurandu-si greul public, nu ca noi :))
Hai!
miercuri, 16 aprilie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu