Cercuri vicioase si scurtcircuit.

to be continued sometimes tonight, tomorrow, the time after tomorrow...

High!

Let's come together!

Heheheeee, ce-au mai trecut vremurile!
Salivam uitandu-ma la clipul asta... citeam Sandra Brown, mascata in cartea de romana...
Sensibila, vad luna noaptea si-o arat cu degetul... o metafora viata mea!

Hai!

333.

Imi place spectacolul in care am intrat: provocari si dorinte.

Mi s-a urcat sangele-n cap.

Maine, va povestesc cum imi zboara prietenii in vise.

Hai!

PS: De-un timp ma joc cu vremea. Ea a ascuns vara iar eu o caut. E rece sau cald in functie de cat de aproape sunt de marea descoperire... iar azi... a fost tare cald :) Am gasit varaaa!!!

A trecut treiiiissppeeee!!!

"E de la ei".

Sarumana Mama, este o emisiune pe National TV. Promo-ul mi-a deschis ochii si mai presus sufletul. "Mama isi iubeste intotdeauna pruncul iar copilul, chiar si cand ajunge la maturitate ... isi iubeste mama...". CUm spuneam, profund.

Nu trec 2 clipe ca un alt promo reusit al National TV incepe. Gheorghe si Melvina se lupta in curte. Ea defensiv, incet si temator, el facand pe dracu-n patru. Din ce in ce mai violent... intervine intr-un tarziu, pentru salvarea casniciei, consilierul de urgenta a Nationalului, din cate se-aude fosta SuperNany (tot consilier). Si ma intreb, oare cand domnu' de la CNA sta pe-aceeasi canapea cu nevasta-sa si vede promo-ul asta ii intinde-o palma peste ceafa ei si-i zice ieftin "Vezi, fa, se da si la TV!".

Noapte buna!

Chefurile din Fabrici.

Am fost la Fabrica, Asian Dub Foundation, se vestea.
Dar cum in Romania scrie pe afis Michael Jackson si in concert e doar o mana de-a lui, la ce puteam sa ma astept?!
Oamenii aia n-aveau nicio legatura cu ceea ce insemna pentru mine Asian Dub Foundation. Au repetat in 2 ore de zeci de ori cuvantul Bukareshti si mai apoi, ca sa ne arate cu adevarat cat de mult interes ne arata noua, romanilor au urlat in mijlocul concertului ~CURVA mother fuckers!~. Iar melodia cea mai lunga din concert a fost dedicata CRAIOVEI, al doilea mare oras al Romaniei.
N-am reusit sa ii receptez precum inentionam impreuna, cumva telepatic, inaintea momentului artistic.
Noroc de micile surprize ale vietii.
S-au petrecut lucruri pe care inca nu mi le expic, un primul ar fi amintirile mele sterse / evaporate / complet-uitate:

Ne-am intalnit privirile si am recunoscut zambetul prietenos care s-a format in coltul ochilor, prelungindu-i. O privire lunga, prietenoasa, plina de uimirea reintalnirii. Mi-a intins o mana ca GUM MAN prin multime si chiar sub nasul meu era un CD pe care scria mare: ~dezlegare la shoes~. Mai impulsiva din fire, strabat un traseu intortocheat, plin de tunele umane si ajung in fata prietenei mele…CAND!!! Imi dau seama ca habar n-am cine e. Mi-am spus biiiinee, nu e grav, ni se intampla tuturor sunt sigura ca imi va da un detaliu comun si imi voi adresa bine-cunoscuta sintagma ce proasta sunt. Si dupa ce ne imbratisam, pupam si tot tacamul care i-a dat ocazia sa vada si mimica mea confuza, ii spun sincer tot adevarul cum ca mi-e tare familiara dar nu stiu de unde s-o iau, trecutul meu inmultindu-se cu siguranta cu cativa ani de la ultima intalnire.
Zambeste in continuare, la fel de prietenos, si-mi spune: ~Hai! Tu esti Ana, din Tulcea~.
Eu inghet, OK de ce atatea detalii despre mine?! Astea nu sunt povesti comune sunt lucruri pe care eu ar cam trebui sa le stiu cu sau fara ea.
~Am petrecut noi impreuna o vara, pe la mare…. (fata mea la fel de grimasata de nestiinta), aveam parul luuung si negru… (nimic!)… hai mah ca-l stii si pe Eugen, tot de-atunci~, si-mi ghideaza privirea aratand cu degetul spre un baiat care-mi era de-a dreptul necunoscut.
BRAIN WASH!
Nimic, nimic, nimic…doar sentimentul de familiaritate care continua sa persiste.
Am fugit, mi-e cam teama. I-am dat id-ul de mess, a spus ca-l retine, are memorie buna… de parca nu era de-ajuns ca memoria mea clar nu e intr-o functionare fericita / eficienta / oricum, nu demna de laudat ϑ

Episodul doi pe care vreau sa-l punctez: ~Dom’le intr-adevar, americanii sunt taaare prosti~. Vine le mine acest tanar, american care ma intreaba in limba lui de bastina:
-Heey what are you doing honey|?
- I’m studying the Mendeleev Table… right now, right here.
- OOOHHH, do you mean that thing with (n-am inteles restul discursului fiindca asian dub foundation urlau numele capitalei), Anyway the word ~animal~ was repeated several times.
- It’s OK, we don't have to get along, we speak different languages.

Nu mai vorbesc de "Fratia Pulii" care e singura explicatie pe care am gasit-o tendintei barbatilor de a se usura doar pe strazi in timp ce WC-urile ramaneau pustii. O furtuna de mirosuri si mici siroaie curgatoare la tot pasul, si baieti amabili care dupa ce se pisau la 10 metri de noi se prezentau si incercau si sa inchegam o conversatie. Dubiosilor! :)

HAi!

Adevar din fericire.

Azi sunt de-a dreptul fericita. In fix 24 de ore o curba brusca, un uragan de intamplari, un curcubeu de fapte... bine poate exagerez :)... m-au facut sa imi ung cu incredere, liniste, dorinta, entuziasm toate micile elemente din mine care scartaiau.

Si fiindca deja a devenit o traditie, si de aceasta data in momentul meu de fericire maxim, cand mananc minunatiile lui Calin si sunt inconjurata de prieteni fac o marturisire.

Cu totii stim ca un lucru s-a schimbat la noi toti. Cand eram mici, voiam sa ascultam o poveste de zeci de ori, fara sa ne plictisim vreodata, fara sa ne oprim din a fi surprinsi si fascinati de fiecare cuvant. Ei bine... pe-atunci eu o imploram pe mama sa-mi citeasca in continuu Mesterul Manole (il stie si acum pe de rost). Imi placea sa aud cuvantul tzatzishoara. :)

Si da, am citit Sandra Brown in clasa a VI-a, am savurat-o de-a dreptul :) - intotdeauna o bagam in Ion de Rebreanu, mi se parea mie cea mai buna masca :))

Acum vorbim despre admiratorul nostru secret pe care tocmai l-am descoperit in ultimul numar omagiu, usurandu-si greul public, nu ca noi :))

Hai!

Am stat mai mult la post 303.

Musca s-a rupt. Zboara in cerc.

Noi plecam spre meneace.

Hai!

Pan'aici.

Gata. Imi fac planuri.

I
Pana pe 11 Aprilie trebuie sa completez ceva la secretariat la facultate. Ce naiba's anu' III.

Hai!

Ziua de final sau ziua de inainte.

Duminica.

Pulbere.

Se-alege pulberea.

Asa deci.

Azi am fost la un concert jazz. M-am implicat activ in intelegerea instrumentelor. Si am inteles partial despre ele. Totusi... personajul principal al ritmului si armoniei era contrabasistul pe care eu NU L-AM AUZIT. Deloc. Si-atunci ma intreb: cum se numeste daltonismul de sunete? Eu nu aud contrabasul. Trebuie sa fie inca unu' ca mine.

M-am retras. Am intrat in povestile lui CC, in zambetul Rux si-n ilegalitatile Irinei.
Personaje frumoase.

Scenariu placut.

Blitz.

Voi intra intr-o noapte de sanziene.

Mi-am redat tamplele palmelor. Imi place sa le stiu unite uneori.

Bucurestiul isi va pierde cateva dintre cablurile cu povesti.

Aer umed si cald, cu adieri de vorbe i se zbateau pe ureche. O-ncerca un curent al schimbarii.

Ma-ntrec cu primavara. Un fel de cliseu de anotimp redevenit anonim.

Portofoliu.

Vreau sa-mi fac portofoliu de ganduri si fotografii.

Am realizat ca de 4 ani de zile eu si apropiatii mei avem cel putin 20 de poze in fiecare zi.
Noi la mare, noi dimineata, noi la stop, noi in hoteluri de 6 stele, noi singuri, noi certati... surprinsi in fiecare stare care conta un zoom in.

E multa lume in seara asta aici. Suntem oglinditi zambind.

Prima vară.

Primul chef pe balcon de anul asta.
- Bai ar trebui sa dam muzica mai incet...gen
- de ce mah?
- pai fiindca vine politia... gen
- Hai mah, zicem ca era schizofrenicul de la parter, cânta...

Miss Kittin sings.

John Burch va ramane intotdeauna Ion Burcea.

Lick your breakfast, don't eat it up. Let's make sex like in the old days.

In seara asta de luni, sarbatorim primavara.

Declaratie
- Te iubesc, fa!
- mmm...

And the song trip... haaaai!!!

Amsterdam PIC si Red Light District.

Strazi inguste cu piatra cubica.
La parter nu exista pereti, doar geamuri. Paseam de fapt, fara sa calc pe mai mult de 3 pietre cubice pe pas, printr-un tunel rosu. Asta insemna ca ele ne asteapta, pe noi potentialii clienti sau marile iubiri. Imbracate sumar sau foarte sumar coseau, mancau banana, se atingeau, zambeau invartindu-si una dintre codite... Atunci cand in tunelul rosu se vede un punct albastru, ea este in camera din dos cu un client.

Tunelul se inchide cu stalpul pana la glezna cu cateva becuri rosii. Ca mine. Ma-ntorc.

Inca.

E-aproape prima mea zi de primavara in amsterdam.
Va sa fie soare si tu zambindu-mi. Am sa te sorb in chip de-amor.

Hai!

Medical.

Exista vreo posibilitate sa-ti simti si vezi in acelasi timp pulsul in stomac?

Fiindca daca nu exista posibilitatea asta atunci raman numai 2 variante:

ori am un extraterestru fioros in burta, am vazut eu nenumarate filme cazuri

ori intestinului meu subtire ii place rau minimal trashul.

....

Well, Amsterdammmmmmm!

Sfantul Valentin.

Post dedicat unui om care nu intelege sensul blogurilor. :)

Oamenii n-o sa inceteze niciodata sa aiba discutii usoare (small talk). Si in 90 de ani, indivizii vor vorbi despre vreme, chiar daca poate ei o vor decide pe-atunci.

Vorbele usoare zboara mai usor.

Si fiindca e Sfantul Valentin si noi suntem romani ... MOV DE-AICI!!! hahaha

Ce mare bucurie!

Pe rand, sa nu ma incurc. E intuneric, nu vad bine nici cu ochii mintii.

Fratele meu ii e irezistibil mamei. Si ah, ce ma bucur! :)

Nu-mi place iarna doar fiindca are zilele scurte. Nu apuc niciodata sa ma dezmeticesc de dimineata pana seara, cum fac vara. Uit ca sunt printesa w, ca zambesc mai des, ca mi-e bine, ca exista teatru, ca pot sa fac poze, ca stiu o gluma buna rau, ... n-apuc sa fac multe lucruri iarna. M-au inspaimantat ultimele 4 zile in care am fost in-regimata de micimea lor: trezirea grea, dusul scurt pana ca apa sa aiba fluiditate si-n temperatura (stau la 5), hainele reci si rare pentru ochi-mi prea somnorosi, cafeaua buuuna (doar fiindca mama e in vizita), autobuzul in zodia pesti sau uneori cam pervers pentru gustul comun al pietonilor, servici, stomatolog, buza inferioara supusa anesteziei sintr-o continua cadere si mancarime acida, acasa, mac si tainele sale, cartea printeselor (ca sa nu ma uit complet), somn...

In seara asta m-am mai trezit, n-am prins asfintitul. Plec pe partea cealalta, dance cleopatra dance, precum spun prietenii :)

Hai!