Decizii si lipsuri.

De cate ori merg in Expirat imi jur ca n-o sa mai calc vreodata pe-acolo.
Nu-mi explic impulsurile astea de a iesi doar de dragul iesitului. Si seara incepuse bine cu o piesa de teatru absurda, de fapt atat de absurda incat s-a incurcat cu nereusita. Am adormit atat cat sa-mi recapat puterile pe scaunele rosii, de catifea si am hotarat sa prelungesc seara cu prietenii.
De ce am ales Expiratul, habar n-am.
Nu e vorba de muzica, Tomita a stiut sa ritmeze atmosfera doar ca oamenii din jur sunt genul care-mi dau o stare de sictir asa de puternica incat nu ma mai pot detasa iar bratele, picioarele, gatul si mimica nu mai sunt conduse decat de o stare de greata.
Barbati beti inca de la 10, care incercau sa innoade becuri si care se luptau cu capul plin de par slinos. Fete emo care mai de care mai tapate si cu cercei intepati la fiecare 10 cm2 de piele. Ma-ntreb daca ele folosesc vreodata cremele hidratante sau doar creme antiinflamatoare. Scarbos!
In rest cativa prieteni de-ai dj-ilor care dupa 2-3 halbe de bere reusesc sa-si sustina amicul aclamand in fata pupitrului plin de pahare goale.
Am plecat dupa o ora ingrozitor de lunga si obositoare, cu pachetul de tigari abia cumparat din ultimii bani furat de unul dintre cei alcoolizati. Dar ... poti sa te pui cu masculii controlati de grade?

Gata. Fac public. Nu mai calc in Expirat.