Ritual.

Stramosii mei aveau o suma de ritualuri cu care aduceau ploaia, incoronau un lider de trib, jertfeau un animal zeului, vanau animale salbatice care le asigurau supravietuirea etc. etc. Eu, mediu urban, 2008, imi descopar tot felul de ritualuri in care cred cu tarie. Intr-adevar pe mine ma ajuta si publicitatea sa am incredere in produse, pe stramosi nu stiu ce-i asigura/indemna.
Asta seara, pornita sa fac curatenie, m-am oprit sa trag un ochi printr-o farmacie... raceala, m-am gandit, trebuie sa aiba si ea un leac. M-am impotmolit in rafturile stralucitor de iluminate, cu sute de produse de cosmetica, cu machiaj glamour trash, pungute indungate cu mini seturi de printese. Si... pana sa ajung la aspirina si paracetamol mi-au cazut ochii pe rafturile cu creme. NIVEA - crema autobronzanta. CeeEE??? Asta era visul meu, sa nu stau la mare la orele sigure sa prind razele bune, sa nu ma tina dorinta de pigment a pielii sa nu ma adapostesc la o terasa umbrita, unde sa beau suc de portocale rosii cu gheata si sa cunosc prieteni. Si iata, la inceputul acestei veri imi cade Nivea in mana.
Ma duc, o platesc, citesc instructiunile, efectele, ma rog si data expirarii pe drum, trec pe rosu, uit sa iau suc, paine... firesc intru direct in dus. Ritualul cu dusul nu-l sar, nici macar pentru crema autobronzanta. Dupa o ora de acoperire cu spuma, clabuci, apa fierbinte, aburi, miscari gratioase, dezechilibrari, ... sunt gata.
Da, am crema autobronzanta pe mine chiar in acest moment.
Astept sa vad, maine dimineata cand ma voi uita in oglinda cum o s-o arda pigmentu' meu?

Somn usor!