Maimuta HAZ.

M-am saturat sa folosesc cuvinte. Sa le asez cum trebuie, sa-mi astern ganduri si sa nu fie intelese nici de cei care ma astept sa le guste cu adevarat. Cica papilele gustative traiesc doar 10 zile, dupa care mor si apar altele. Poate de-asta...
Sunt la servici, am de scris 9 spoturi radio pana maine dimineata si eu navighez pe internet incercand sa aflu cat de frumoasa va fi vremea la Sibiu in weekend.
Aseara am dormit cu maimuta HAZ. E prima jucarie de plus pe care mi-o cumpar. Are bratele luuungi cu arici si imbratiseaza tot ce prinde. M-am gandit la viata ei in timp ce ma tinea de gat, mai atasata de mine decat orice alt lucru pe care-l am de ani de zile. Este cumparata de la un second hand, din ultmii bani pe care-i aveam in momentul ala. Probabil ca a fost fericita sa se redescopere intre oameni, nu umerase vechi, pantofi si genti.
M-am gandit ca a fost prima jucarie primita de o copila la 3 luni, singura care a reusit s-o linisteasca dupa cele 3 scufundari ortodoxe in paharul de argint. Sau poate primita de un tanar de la iubita lui frantuzoaica care imediat dupa terminarea studiilor urma sa paraseasca Munchenul lor si sa se intoarca in Paris ei sa conduca lantul de magazine de bijuterii al familiei. Si uite-asa imi fug gandurile incolo si-ncoace, le alerg, le prind cu cate-un zambet si-o descriere succinta de personaje pe care nu le-am cunoscut niciodata.

Ma intorc la Safran, imi place sa-i citesc ridurile imaginatiei din palma...extrem de tare si incredibil de aproape.

Hai!