Imi doresc berlin mai mult ca aer.

Si uite-asa.

Povestile scurte fac bine.

Hai!

De-acum...

Functiile mele societale s-au upgradat. De-aceea fac doar ce-mi place, vad doar ce vreau, ating ce-mi pofteste inima si ... a.m.d.

Ma reinventez... in Berlin, Londra... sau Paris!

Am luat licenta. Atat.

Hai!

Girls trashing things.

- Imi place baiatul asta. Va potriviti. Ce zodie e?
- Hmm, nu stiu, zi-mi niste zodii...
- hahahaha

Hai!

Lupta cu antitalentul.

ba bine ca pot! na!

Maimuta HAZ.

M-am saturat sa folosesc cuvinte. Sa le asez cum trebuie, sa-mi astern ganduri si sa nu fie intelese nici de cei care ma astept sa le guste cu adevarat. Cica papilele gustative traiesc doar 10 zile, dupa care mor si apar altele. Poate de-asta...
Sunt la servici, am de scris 9 spoturi radio pana maine dimineata si eu navighez pe internet incercand sa aflu cat de frumoasa va fi vremea la Sibiu in weekend.
Aseara am dormit cu maimuta HAZ. E prima jucarie de plus pe care mi-o cumpar. Are bratele luuungi cu arici si imbratiseaza tot ce prinde. M-am gandit la viata ei in timp ce ma tinea de gat, mai atasata de mine decat orice alt lucru pe care-l am de ani de zile. Este cumparata de la un second hand, din ultmii bani pe care-i aveam in momentul ala. Probabil ca a fost fericita sa se redescopere intre oameni, nu umerase vechi, pantofi si genti.
M-am gandit ca a fost prima jucarie primita de o copila la 3 luni, singura care a reusit s-o linisteasca dupa cele 3 scufundari ortodoxe in paharul de argint. Sau poate primita de un tanar de la iubita lui frantuzoaica care imediat dupa terminarea studiilor urma sa paraseasca Munchenul lor si sa se intoarca in Paris ei sa conduca lantul de magazine de bijuterii al familiei. Si uite-asa imi fug gandurile incolo si-ncoace, le alerg, le prind cu cate-un zambet si-o descriere succinta de personaje pe care nu le-am cunoscut niciodata.

Ma intorc la Safran, imi place sa-i citesc ridurile imaginatiei din palma...extrem de tare si incredibil de aproape.

Hai!

Alta scrisoare.

Dragi prieteni dragi,

Va iubesc sincer. Va iubesc cand nu va spun ca mi-e pofta de cirese rau, cand uit sa trec pe la voi fiindca ma intalnesc pe strada cu altcineva... si ma las dusa, cand ma pierd in aventuri pasionale cu printi sau broaste, cand ma intind in pat si zambesc dar nu va trimit mesaj sa va spun, cand plec in vacante cu altcineva decat cu voi, cand nu va iau sfaturile in serios, cand uit sa va ascult, cand ma gandesc mai intai la mine, cand nu va sun sa iesim pe motoare, cand nu ma sunati ncii voi pe mine si cu toate astea ne intalnim, cand rad ca ati facut o gafa, cand spun replici din filme si adopt roluri ca sa vi se ridice colturile gurii, cand adun flori de pe campurile DN-ului mare-bucuresti, cand nu gasesc loc de parcare, cand uit sa va fac portrete desi stati intr-o lumina buna, cand nu va bag in seama, cand tip ca sa ma fac auzita, cand cer sa fiu rasfatata, cand petrecem ore-n sir pe balconul ingust...

Va iubesc ce mai incolo si-ncoace!
Retineti asta.

Atat.

E 13 tot timpul?

Am picat ultima restanta din ultima sesiune de inainte de licenta. Eu alaturi de alti cativa colegi care au avut nenorocul de a intalni cele 3 asistente frustrate care ne-au demonstrat ca optionalul lor este IMPORTANT: nu intram in licenta daca nu-l luam.

Braaavo doamnelor! mare lectie ne-ati dat!

Calitatea vietii noastre e precara acum, din cauza voastra!

Hai!

M-a jucat pe degete.

Dimineata de sambata incepe la 3 cand eu si R. plecam de la Po spre Ota unde avea sa fie after party. Racoare, petreceri, trafic... ca doar e noaptea alba a galeriilor. In decurs de 20 de minute, intre Cercul Militar si Cismigiu cel putin 6 indivizi ne-au adresat apelative ca tarfelor, curvelor, interesandu-se de preturi si numere de telefon.
Dupa o dimineata-noapte perfecta ...

M-am trezit mai tarziu decat imi propusesem dar cu gandul ca proiectele trebuie facute pana seara... deschid laptopul, firefox... nimic. Nicio conexiune nu s-a legat de mine.

Seara, am rupt cheia in usa.

Po mi-a copt expadrilele in cuptorul cu microunde. S-au transformat obiecte decorative.

La petrecere
- Esti atat de frumoasa... atat de frumoasa incat devii irelevanta.

- You're so beautiful, such a beautiful girl P., but you know, we're intellectuals.

- I-ai agatat barbatul. Ha-ha!
- Desigur ca nu, il chema sotia...
- Ei stii tu, agatat intre ghilimele; si-un cot in coaste.

Am mancat resturile unui bufet suedez, fosta mancare sculptata.
M-am asezat pe super-glue cu rochia de printesa.
L-am condus pe cel mai agresiv arhitect din tara spre o voma pe Calea Victoriei.

Cand sa-mi trag rasuflarea, simt o mangaiere pe picior, zambesc si ating locul rasfatat. Coliziunea cu gandacul crocant, mare, negru m-a paralizat.

In cele din urma, am adormit precauta ... am visat ca lui P. i s-a rupt un dinte. AND IT DID! :))

Ritual.

Stramosii mei aveau o suma de ritualuri cu care aduceau ploaia, incoronau un lider de trib, jertfeau un animal zeului, vanau animale salbatice care le asigurau supravietuirea etc. etc. Eu, mediu urban, 2008, imi descopar tot felul de ritualuri in care cred cu tarie. Intr-adevar pe mine ma ajuta si publicitatea sa am incredere in produse, pe stramosi nu stiu ce-i asigura/indemna.
Asta seara, pornita sa fac curatenie, m-am oprit sa trag un ochi printr-o farmacie... raceala, m-am gandit, trebuie sa aiba si ea un leac. M-am impotmolit in rafturile stralucitor de iluminate, cu sute de produse de cosmetica, cu machiaj glamour trash, pungute indungate cu mini seturi de printese. Si... pana sa ajung la aspirina si paracetamol mi-au cazut ochii pe rafturile cu creme. NIVEA - crema autobronzanta. CeeEE??? Asta era visul meu, sa nu stau la mare la orele sigure sa prind razele bune, sa nu ma tina dorinta de pigment a pielii sa nu ma adapostesc la o terasa umbrita, unde sa beau suc de portocale rosii cu gheata si sa cunosc prieteni. Si iata, la inceputul acestei veri imi cade Nivea in mana.
Ma duc, o platesc, citesc instructiunile, efectele, ma rog si data expirarii pe drum, trec pe rosu, uit sa iau suc, paine... firesc intru direct in dus. Ritualul cu dusul nu-l sar, nici macar pentru crema autobronzanta. Dupa o ora de acoperire cu spuma, clabuci, apa fierbinte, aburi, miscari gratioase, dezechilibrari, ... sunt gata.
Da, am crema autobronzanta pe mine chiar in acest moment.
Astept sa vad, maine dimineata cand ma voi uita in oglinda cum o s-o arda pigmentu' meu?

Somn usor!

A trecut treiiiissppeeee!!!

Anunt.

Inca 3 examene si termin facultatea.

Da. Sunt mandra.

Dar merit tot! hahaha

Hai!

13 Mai.

E 13. Am doua examene si un brat de cursuri. Mananc, de o ora, jumatate de lingura de unt de arahide si fac orice altceva decat sa invat.

Traiesc un reality show or so it seems.
Suntem 3 oameni complet diferiti adunati intr-un apartament, nevoiti sa supravietuim 3 poate 4 saptamani. Cateodata chiar cred asta, de cele mai multe ori rad. Si azi, cand eu dormeam pe canapeaua din sufragerie aud zgomote ciudate in hol, reality show-ul are ceva rating daca au mai adus doi oameni. Un cuplu, simpatic, o iubire de 11 ani ca-n prima zi... si noi 3, cei care razbisem celor 8-9 zile :)) - ah ce frumoase-s serile cu Ioana-n bucatarie!

Fac cu mana camerei din coltul din dreapta sus si ma rog sa nu dea vreo inundatie peste noi si sa avem si noi niste bani cu care sa nu fim nevoiti sa mizam la table. hahaha

Hai!

Mesaj scurt.

Cat de fericita sunt?!
Mi se face pielea de gaina :))

Ce bine!

Hai!

Ruleta ruseasca.

Mi-a fost dat in carti. Mda si mie-mi suna ciudat.
Pe scurt, mi-am pus o dorinta care in urma unor rasfirari ale cartilor se dovedea a fi posibila/probabila/imposibila. De altfel, in urma aceluiasi joc aflam si cand se va intampla fericita prezicere dorita de mine.

Probabilitatea implinirii dorintei mele era maxima iar 8 este momentul propice.

Azi e 8. Zambesc pe sub mustati, inca o poveste cu final fericit.

Traiesc orice poveste mi se ofera sau provoc cu acelasi avant imprevizibil. Asta inseamna sa ai 17 ani, nu?

Hai!

Renasterea.

Simt un gand constient cum imi sageteaza respiratia monotona. Intaia intrebare, diferita poate de cea de la nastere, este cat e ceasul?, apoi ma desting, imi relaxez bratele, spatele, gatul trebuie mereu miscat spre o pozitie mai buna... mai stau doua minute in vis, ma desprind de micile legaturi cu realitatea si continui sa plutesc, abia atunci stiu ca asta fac. E perfect, desi stiu ca din cauza acestor doua-noua minute voi uita toate visele dar ... ma rasfat, dialoghez, uit, ma arunc sa zbor, ma plictisesc, mi-e frig la picioare, schiez, iubesc... atipesc...
"Cat e ceasul? Gata, trebuie sa mai fac un efort mic, mauntel, firav, minuscul, infim....", atipesc iar.
"Cat e ceasul?"
- Ana, hai! E cafea si tarziu.
Intredeschid un ochi, lent astfel incat sa gasesc spatiul minim prin care lumina sa strabata si sa-mi atinga retina somnoroasa, dar totusi sa disting cateva umbre si culori stinse de gene. Incordez cate un muschi ca sa ma asigur ca-l am si sa ma regasesc. Imi misc degetele, apuc cu ambele maini plapuma si o asez pana sub gat. Deschid ochii larg. Azi..."

(zilnica)

Nu iesim nicaieri.

Maine am examen la sociologie urbana. Toata seara am navigat pe internet. M-am gandit ca pe-aici o arde urbanu', sau in fine o alta metafora cu oglinda orasului :))

Dar printre astea se intampla numeroase alte lucruri care imi distrag atentia. N-am vrut sa-mi fac liste de prioritati. Nu mi-am facut nici acum, mi-am schitat, totusi, un orar al examenelor.
De ieri mi-am schimbat locul de munca si meseria. Ma tenteaza sa zambesc in nas stabilitatii si de cele mai multe ori o fac. E planul care-mi iese cel mai bine si de care ma tin cu indarjire. Ma refer cel putin la partea profesionala.

Am fost la Sulina. Mai devreme decat ma asteptam, mai tanara si ea. O primavara rece si umeda care ne-a pacalit cu-n soare cu dinti, vazut de cele mai multe ori ziua :). Liniste, toropeala de liniste, ne-am plimbat lenes pe plaja pustie si-am sarit peste conventii, tevi si printre altele dricuri. La fel de imprevizibila ca-ntotdeauna, Sulina.

Ma gandesc ca o sa ma indragostesc, acum.

Inceputul de dupa sfarsitul fericit.

Iar am intrebat in soapta unde gasesc formularul de demisie. De aceasta data, poate cel mai usor. Nu-mi tremura barbia dar nici ironic nu zambesc situatiei.
La intrunirea de dimineata, cand s-a pus lumea la cale in cadrul agentiei aproape ca am plans. Poate ma atasez prea repede si puternic de oameni care ar trebui sa-mi fie DOAR colegi.
Dar imi sunteti atat de dragi didibistilor!

Imi va fi dor de diminetile tarzii in care paseam pragul si eram acoperita de Cati si-apoi din om in om pana la etajul 2 :), de Corin, strategul moldovean care spune atat de multe povesti incat se confunda usor cu una, de parul perfect al Dianei si nervii rasfranti in multe tigari fumate in 2 si liniste, de Beju care devine un pui de pervers de cate ori i se da ocazia, de Bradut care mi-a ascultat fiecare gand rastalmacit al meu de mine cu care-i ocupam dupa-amiezele, de Adina pe care nu contenesc s-o mai admir, care in prima zi mi-a spus ca un client service nu se imbraca ca mine iar in ultima ca sunt ca un spiridus (poate al hainelor, cu o bagheta magica care-mi ofera o noua piesa vestimentara la fiecare gand in sensul acesta). De Roxana care e in stare sa-mi pozeze si la 8 dimineata cand amandoua avem ochii inchisi, de Radu G care compune volume intregi de poeme nescrise si de care m-am apropiat in drumul initiatic catre Sinaia :), de Vali care nu stie inca daca ma simpatizeaza sau ma antipatizeaza :) in orice caz simpatici ne suntem unul altuia si la mine poate e si-un pic de admiratie :), de Razvan si Cri care-s nedespartiti si frumosi, de Ioana cu care ma-ntruchipez in Printesa PupiDulce, de Ruxandra care ne piareshte si serile de weekend :), de Lucian prin intermediul caruia am cunoscut primul caine pedofil gay (Sir, ii plac catelusii baieti pana-n 3 luni, el avand vreo 13 ani), de Mirela cu care dansez din priviri si facem planuri de masaj si-mpachetari, de Alina care in afara de costuri mi-a daruit si multe zambete si Păvă care mi-a oferit cel mai frumos telefon din lume si cele mai grele palme :), de Manciuc - the heartbreaker, de Cristina cea cu care m-am razboit in lacrimi (oare cine plange mai mult pana la urma? :)) ), de Romi cu care am petrecut prima seara cu fundul in pietris in spatele agentiei, de Tedy care pe cat de cuminte pare pe atat de salbatic conduce si... toti ceilalti... dar mai bine ma opresc aici. Promit sa nu plang :)

Ahhhhh si Mircea, care ma trezea in fiecare dimineata a saptamanii altfel: "Ana, baga-mi-as pula e zece jumate" - luni, "Anaaaaa, e zece jumate baga-mi-as...." - marti, "Bai Ana, hai frate ca intarzii... e 10 jumate".... vineri ne mai relaxam, cateodata translatarea casual-friday si asupra orei e o rasuflare de bine.

Imi urez sa am parte de colegi cel putin la fel ca voi, nu pot sa-mi doresc sa petrec 10 ore pe zi intr-o agentie in care sa nu vin ca aici, in fiecare dimineata cu zambetul pe buze!

PS: Vali a mancat pentru a mia oara singur ciocolata... mea :))))

Relatii sau fete rele.

In timp ce toata lumea vorbeste despre relatii, eu si Ramona am dezbatut tema "cum sunt fetele? rele au ba?"
Pornind de la o teorema matematica (nerecunoscuta integral) care implica puteri, radacini si multe necunoscute, am hotarat ca in 2008 nu matematica este stiinta exacta, povestea este.
Ramona ilustreaza:



Iar eu adaug culoare sfarsitului clar-prevazut:



Sfarsit.

Lotto Prono 6 din 49.In A 19.

Azi, desi in prezenta unui barbat dar e frate-meu asa ca nu se pune, am hotarat ca ne vom adapta inuman de repede daca am castiga marele premiu la 6 din 49.
Ioana va castiga, am hotarat asta usor intrucat doar ea incearca cel putin o data pe luna si e convinsa ca ea va fi una dintre castigatoare (curand, prin mai, sa fie caldut si sa poarte pantalonasii aia scurti :) ). Ne-am rugat, ca niste romance ortodoxe, fiindca stim ca Dumnezeul nostru este obisnuit cu astfel de rugi, "Da Doamne sa castig la Lotto!".

Ioana va merge la munca luni, marti, miercuri cand ne vom vedea, ne vom plimba prin cismigiul batucit de multimea de oameni si vom face balonase, joi si vineri cand vom iesi in alte parti... si tocmai duminica, ne va suna si ne va spune ca trece pe la noi (Maria a adaugat "in 3 ore deci"...:)) ) Si, dupa ce trasaturile i se vor fi schimbat intr-un calm si-o liniste profunda dar imprevizibila, se va urca in masina din povesti si va fi inconjurata de 5 motociclisti si in urma cea mai minunata-profi-tehnologica-din aia cu baie-nauntru cu carbon care absoarbe tot... stiti?- rulota din lume si ne va suna din fata blocului. Va urma o cearta de 30 de minute in care noi ii vom spune ca trebuie sa urce ea, ce-s filmele astea, ea va fi nevoita sa mute tot ansamblul in fata balconului nostru si va fi nevoita sa ne si spuna prin telefon toata surpriza... In cele din urma ne bucuram cu totii de marea binecuvantare si noroc, destin si alti dumnezei.

Asa va fi saptamana viitoare... sau mare parte din ea.:)

Hai!