ea: de ce? de ce ma vrei inca? daca cineva ar fi spus despre mine cuvintele pe care le-am spus eu despre tine as fi vrut o reintalnire doar pentru a-i sparge un glob ocular!
el: e ca o autobiografie scrisa la persoana a treia. mai priveste-ma o data. a fost doar o dubla gresita din cauza unui actor suprasolicitat de o problema interna, personala...
ea: bine... niciun cuvant in plus, doar replici si regizori innoiti. dubla 2, act I. :)
Ii place sa traseze linii continue, lungi, aproape infinite. Sa inceapa din coltul ochiului stang si apoi sa-i urmareasca umbrele si contururile pielii aluneacoase ca o gelatina de caramel sarat sau ca o catifea umeda... sa treaca de lobul urechii pe care doar sa-l salute in drum, sa coboare pe maxilar si sa alunece apoi pe gat. Ajunge pe osul umarului si face un cerc mic pe care-l recontureaza pana cand se pacaleste si cade pe piept, se-ndreapta cu repeziciune spre sfarc, il rasfata pana cand rezoneaza si-i intoarce un varf de deget mic, puternic colorat si-atunci fuge repede printre doua vertebre spre coapsa. Apasa si insista sa contureze o linie fina, rosiatica pe calea deja construita catre o posibila destinatie. Nu se opreste insa, ocoleste prin dreapta si cladeste un picior incordat.
Zambeste.
ea: imi placi.
el: razboiul rece s-a terminat. tu ce rol ai?
to be continued...
4 comentarii:
vreau ochelarii aia
nu, vrei sa fii eu si pur si simplu NU SE POATE!!! :))
ba uite ca se poate!
si care e treaba cu romantismele astea?!
hahaha, se scapa bine!
Trimiteți un comentariu