Culorile mici si voioase povesteau cateva clipe din ei. Cearsaful galben cremos se linistea atingandu-i.
Ea: Nu mai pot sa dorm. Deschid primul ochi si nu mai ramane nicio farama de vis.
El: Mi-ar placea sa se trezeasca. Sa mi se ridice sub ochi, sa-mi sarute antebratul si eu sa zambesc fara sa ma vada.
Ea: Ah, cum intra firele de lumina peste tot, imi framanta retina si-mi zgribuleste genele.
El: Povestea asta a mea se intampla pe o terasa, la etajul 1000. Daca am curaj sa ma arunc acum, o sa zbor pana o sa uit de cadere.
Ea: Va sti ca nu dorm. Am furnici pe degetul mare... emotii... I-am inundat ochiul, fruntea, cotul, tampla, umarul, calcaiul, pe el, de-atatea ori.
El: Buna dimineata.
