S-a aruncat melancolica in picioare. A lasat asternutul sa-i mangaie cotul si-apoi glezna. A desprins perdelele si o ceata spumoasa i-a inundat ochii.
A ramas tacuta cu mainile pe pervazul rece. O oarecare ameteala ii mentinea echilibrul gandurilor in starea de veghe.
Isi uitase ultimele trei dorinte. Era intr-o fisura de gand care-i restrangea cochilia minuscula a entuziasmului. Isi propusese demult sa se desparta de vechiul obicei de a pune viata la cale noaptea. Voia inceputuri proaspete dar se impotmolea mereu in orele tarzii care durau mai mult, linistite parca si ele de rutina in care se invarteau.
Si-a retras barbia, si-a inclestat pumnul stang si a indepartat ultimul zgomot congruent cu visul.
Ochii i se dezmorteau. Buzele erau totusi subtiate de o oarecare miscare nefireasca.
Se intoarse brusc, nu era decat zgomotul indepartat al casetofonului care se aprindea automat la 8 fix...
Cafeaua facuta ieri dimineata, cuptorul cu microunde, 1 minut anuntat de aceeasi alarma, lapte, mult zahar, canapeaua care-i mai oferea 15 minute de uitare in fiecare dimineata. Telecomanda ascunsa intre pernele colorate, mana necontrolata dar invatata sa apese un oarecare buton. Zgomot molcom, imagini grabite, strazi inabusite de zapezi, brazi metalici de sute de metri, noi candidaturi la presedintie, reduceri de preturi initial umflate...
Iata un nou inceput. Ca cel de ieri...
Hai!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu