Am un baby tree. De doua saptamani. E un copacel de cativa milimetri fixat intr-un dispozitiv astfel incat sa-l pot purta ca breloc, la telefon. Un fel de alive gadget.
Il tin in palma cand ies afara, il asez in picioare de cate ori imi amintesc sa-mi scot telefonul pe-o suprafata plata. Ii vorbesc, din priviri si mangai globul de cristal ce-l separa de noi, restul.
Nu l-am udat. Mi-e teama c-o sa uit singurul lucru vital.
Nu mi-am cumparat niciodata broasca testoasa de teama sa nu moara.
Am avut un hamster care a zburat de la etajul 3, n-am putut decat sa rad cu mimica crispata de nenorocirea extravaganta.
2 caini care nu-mi mai apartin si care nu-mi mai sar in brate cand ma vad.
... si multi melci din cimitirul din Crivina, carora le redam libertatea benevol dupa cateva zile, de teama sa nu plang cand vor fugi singuri sau cand vor deveni uraciosi si fara casuta.
Mi-e greu sa ma despart de lucruri dragi.
Atat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu