Sain.

E ca in momentele alea in care toate ti se par mici fiindca privesti doar cu un ochi printre doua degete. Romania-Chile mi se pare la o aruncatura de bat. La fel si gandul ca de azi pana vineri e o clipa. Povestile mele necesita cuvinte se pare, de la ele pornesc, si atata timp cat sunt intr-o continua provocare eu sunt aroganta si euforica si atat de prinsa in ele.

Cocktailul cu lamaie si miere. In functie de rol sunt dulce sau acida. Cum incepem?

Imi plaaace.

Hai!

In fata blocului Noroc dadea din coada neastamparat. M-am apropiat zambitoare dar incurcata de posibilitatea unei bucurii imprevizibile care mi-ar fi putut rupe colantii roz-portocalii.
Am mers unde ne duceau ochii. Am trecut printre utilaje parcate de-a curmezisul drumului cu 3 benzi, pe sub placi de beton si Noroc a decis ca cel mai bine ne-am opri sa ne satisfacem poftele de baza.
Am mancat, am baut.
Noroc s-a luat la harta cu altii de teapa lui si a lasat sange in urma. Si-a incercat Norocul cu degetul!
Dar am fost dati si afara din localul oricum incomod pentru spiritul nostru liber.
Ne-am descoperit ascunzisurile pe-o colina bucuresteana si Noroc in loc sa continue jocul de-a cainele si stapanul si-a luat talpasita. Pericolul era dupa colt insa Noroc nu a dat coltul.
- Tu-ti gatii ma-tii de nenorocit! spunea Noroc nervos de cate ori simte miros de colt strain.
- Prindem numai verde desi pe tine te prinde numai lumina rosie... Noroc privea din spate neputincios.
- Bah, ma strapezesti mah! Mai da-te-n Fanta mea!
Si si-a luat nasul la purtare Noroc si a ramas inchis in turn pe tot parcursului festinului: pui rumenit in lipie, prajitura mov si nelipsitul stereotip de mas-afara.
- Racorirea racorire, jocul joc, Norocule trebuie sa ma duc acasa acum!
Dupa linii intrerupte fara motiv de depasire m-am despartit de Noroc.

Hai!

A, Noroc e femeie, claar!

colectionarul de nimicuri.

sau jude law, sau actorul, sau fecioara, sau fascinantul, sau vrajitul, sau prajitul, sau seriosul, sau batranul, sau tatal, sau inconsistentul, sau inteligentul (...)

in colaborare cu noi

a dat numai bine.

Hai!

speak freak. mess less.

- eu vreau trei suedeze blond-roscate
- ai nevoie de bani pentru asta
- hai frate ca am agatat una aseara!!!
- aha, era pe prima TV si se uita in ochii tai tot timpul

hahahaha
paaaaaaa

Respect Magda si la revedere!

Probabil ultima aparitie a Magdei la TV, scris pe ecran cand am avut norocul de-a deschide oteveu.
Telespectatorii in direct mai tripati ca cei de pe sticla.

- Buna seara, sau buna noapte ce-o fi... domnule... cum?... a Ninel... doriti sa vorbiti cu... Magda, nu?
- Daa dom'le de fapt eu vreau sa vorbesc si cu dumneavoastra si ea sa intervina doar cand simte nevoia eu n-am ce discuta cu o mincinoasa ca ea de ce mai vii mah la emisiune ti-e greu sa stai in banca ta tu crezi ca nu si-a dat toata lumea seama ce mincinoasa esti ca de cand am inceput emisiunea urmaresc ia zi cand ai mintit prima oara cand ai spus treburile alea sau a adoua oara cand ai spus alte treburi sa stim macar acum adevarul de ce vii daca nu ne zi...
- Domnule :) Vorbiti cu mine? Eu sunt Magda si vin la emisiune pentru ca sunt invitata. Si nu, n-am mintit. Adica am ascuns ceva in ideea de a salva o persoana care nu se pune ca minciuna. Asa ca nu ma mai acuzati ca...

Emisiunea a fost in direct multe ore. Ma intreb cine bea ce ca sa stea atata timp treaz si-n direct. Prizati prizati cu glume bune.

------------------------------------------------------------------------------------->

Am plecat la Sinaia. Miezul caniculei ma va prinde-ntr-un izvor.
Hai!

-----------------------
-----------------
---------
-----
--
-
Paf! Si a iesit asul din maneca! A ta mah! Hahaha!
jet set. pick up. checkmate.

Tutunul a luat-o razna.

Si eu la fel.

Sunt vecina cu timpul lung de expunere. Si nu poate sa aduca decat arsuri.

Prezent: + / -

Bai adevarul e ca m-am cam saturat de statusurile de pe mess, de inmultirea site-urilor in care-ti descrii viata in real time, de breton egal, de piesele de teatru proaste la care nimeresc, de asfalturile lungi care tind sa devina gumate si vara asta, de masinile fara usa in spate, de tirania marcilor si privitul in crucis.

Am inceput sa gust mai degraba glumele extreme, pseudo-supararea, ochelarii elefant care fac monitorul galben, third-ok ultimul album portishead, programarea barcelonei pentru concediu, noua mea tunsoare, crema autobronzanta care functioneaza, lipsa intrebarilor si blocajele sparte, papucii din blana de ponei cu masura mica, fanta pe tricou, felinele la ultima viata si sa comand taxiuri la A19 spre No 45.

Hai!

Lupta cu contratimpul.

La fix.

Gasisem cazare, desi ne-am adus aminte abia la 10 seara ca nu ne interesasem de niciun pat. Padre este proprietarul hostelului, mandru de cele 87 de coarne agatate pe hol, in special de craniul din interiorul caruia se ivesc lumini rosii, cu ochelarii de soare unde ar fi trebuit sa fie globii oculari, de cele 36 de cutite de vanatoare, cei doi caini din cusca de afara care prindeau ratele impuscate, de cele 4 fluiere cu denumire nemteasca, marca Yamaha, de chitarele si cantecele contemporane ale nemtilor si poate Hrusca si de stingatorul original de tigari, uiti de miros sau degete in scrum!
Am baut cafea si ne-am grabit pe strazile Sibiului. Mancat, batut in geam la SH 15 minute pentru haine la kilogram in contratimp... am avut invoiala vanzatoarelor de a petrece 5 minute in interiorul SH-ului, fara sa ne atingem de zona clientelei de vaza, cu haine pe umerase. Am cules textile frumoase totusi si-am plecat fericiti sa bem cafeaua in ploaie, pe prispa ce dadea din dormitor in strada.
Faust, piesa de teatru... ne-a luat pe nepregatite, inca din primul rand si ne-a condus la o petrecere in iad care a fost cereasca. Ploaia te tine-n matiz, buzu se umple de fum iar picaturile minimalizeaza folclorul de la radio Sibiu.
Cu atitudine british trash intram fara bilete, invitatie sau ecuson de presa ... oriunde. Petrecere de seara in ploaie torentiala, cu dansatori ce fac spagata si beau berea fara sa-si foloseasca mainile, organizatoare cu tricouri ude si ... voie buna.

Turisti.

Primul gand de duminica a fost: mai vreau o zi de vacanta. O. a plecat cu mijlocul nostru de transport, iar odata ce ne-am recuperat bagajele din parcare, am mers unde-am vazut cu ochii. Si ultima zi de vacanta a inceput. Bagaje si imparteli, cautarea parcului propice si odihna de dupa-amiaza de pe zidul cetatii. 6 ore pe iarba, cu tatuaje ce se mareau/inmulteau exponential si cu coji de banane regizate peste fata.
Zi cu ploaie dar soare de la ochelari si animale. Bere cu zmeura si chiurtos bolosnos colac.
Si foc de artificii la final... ca asa se cade.

Ne-a placut la Sibiu! Mai mergem.

M-a jucat pe degete.

Dimineata de sambata incepe la 3 cand eu si R. plecam de la Po spre Ota unde avea sa fie after party. Racoare, petreceri, trafic... ca doar e noaptea alba a galeriilor. In decurs de 20 de minute, intre Cercul Militar si Cismigiu cel putin 6 indivizi ne-au adresat apelative ca tarfelor, curvelor, interesandu-se de preturi si numere de telefon.
Dupa o dimineata-noapte perfecta ...

M-am trezit mai tarziu decat imi propusesem dar cu gandul ca proiectele trebuie facute pana seara... deschid laptopul, firefox... nimic. Nicio conexiune nu s-a legat de mine.

Seara, am rupt cheia in usa.

Po mi-a copt expadrilele in cuptorul cu microunde. S-au transformat obiecte decorative.

La petrecere
- Esti atat de frumoasa... atat de frumoasa incat devii irelevanta.

- You're so beautiful, such a beautiful girl P., but you know, we're intellectuals.

- I-ai agatat barbatul. Ha-ha!
- Desigur ca nu, il chema sotia...
- Ei stii tu, agatat intre ghilimele; si-un cot in coaste.

Am mancat resturile unui bufet suedez, fosta mancare sculptata.
M-am asezat pe super-glue cu rochia de printesa.
L-am condus pe cel mai agresiv arhitect din tara spre o voma pe Calea Victoriei.

Cand sa-mi trag rasuflarea, simt o mangaiere pe picior, zambesc si ating locul rasfatat. Coliziunea cu gandacul crocant, mare, negru m-a paralizat.

In cele din urma, am adormit precauta ... am visat ca lui P. i s-a rupt un dinte. AND IT DID! :))

Noaptea.

Mi-e dor sa adorm de la 10 la un film hollywoodian.
Sa ma asez pe jos cu gandul ca va fi o noapte lunga dar nu fiindca am ceva anume de facut. Mi-e dor sa citesc beletristica si sa nu ma mai pierd in reviste de specialitate si studii de piata. Nu mai vreau sa retin nume de sociologi si citate reinventate.
M-am saturat sa traduc cuvinte englezesti pe care nu le voi mai folosi niciodata.
Nu mai am timp de mine. Sunt pe fuga, stau sa plec, pierd autobuzul, intarzii la examene de nesomn, nu mai vad nicio bucatica de zi senina fiindca am fruntea incruntata de cele 3 proiecte pe care trebuie sa le termin pana maine.

Ahhh dar si cand s-or duce toate!

Hai!

Maria... sunt sigura ca dupa perioada asta vom putea si noi sa ne-nvartim in jurul pamantului, ca soarele asta care se misca cam repede. Mai e asa de putin :)

Hai story.

Eu si omul pesterilor am surprins o poveste despre zbor.
Autor si personaj principal: Maria :)

Se facea ca Maria, cu forta mintii si cu o dorinta de nebanuit reusea sa zboare. Incepea cu pasi usori si veseli, apoi se-nfigea cu talpa in pamant si-si lua avant ca urmatorii 2-3 pasi sa-i parcurga impotriva legii gravitationale. Si iar pasea pe sol si incerca figura cu un avant si mai mare si asa, cu multa staruinta si exercitiu, se trezeste Maria la 50-60 de metri departare de pamant.
Mariei ii e teama de inaltime dar si mai teama ii este de cadere, totusi cand a vazut un copil minuscul intr-un ochi de apa albastru, a intins pumnul stang in fata (fiindca intr-adevar aceasta pozitie inlesneste zborul) si... cu sufletul la gura, cu ochii atintiti asupra tintei si dintii inclestati gata sa opreasca visul... s-a trezit. Insa si noi si mai ales ea suntem convinsi ca acel copil... a trait.


Regula nr. X:
Faptele bune din vise SE PUN!

Hai, ma retrag sa-mi mai spal un pacat :)

Chefurile din Fabrici.

Am fost la Fabrica, Asian Dub Foundation, se vestea.
Dar cum in Romania scrie pe afis Michael Jackson si in concert e doar o mana de-a lui, la ce puteam sa ma astept?!
Oamenii aia n-aveau nicio legatura cu ceea ce insemna pentru mine Asian Dub Foundation. Au repetat in 2 ore de zeci de ori cuvantul Bukareshti si mai apoi, ca sa ne arate cu adevarat cat de mult interes ne arata noua, romanilor au urlat in mijlocul concertului ~CURVA mother fuckers!~. Iar melodia cea mai lunga din concert a fost dedicata CRAIOVEI, al doilea mare oras al Romaniei.
N-am reusit sa ii receptez precum inentionam impreuna, cumva telepatic, inaintea momentului artistic.
Noroc de micile surprize ale vietii.
S-au petrecut lucruri pe care inca nu mi le expic, un primul ar fi amintirile mele sterse / evaporate / complet-uitate:

Ne-am intalnit privirile si am recunoscut zambetul prietenos care s-a format in coltul ochilor, prelungindu-i. O privire lunga, prietenoasa, plina de uimirea reintalnirii. Mi-a intins o mana ca GUM MAN prin multime si chiar sub nasul meu era un CD pe care scria mare: ~dezlegare la shoes~. Mai impulsiva din fire, strabat un traseu intortocheat, plin de tunele umane si ajung in fata prietenei mele…CAND!!! Imi dau seama ca habar n-am cine e. Mi-am spus biiiinee, nu e grav, ni se intampla tuturor sunt sigura ca imi va da un detaliu comun si imi voi adresa bine-cunoscuta sintagma ce proasta sunt. Si dupa ce ne imbratisam, pupam si tot tacamul care i-a dat ocazia sa vada si mimica mea confuza, ii spun sincer tot adevarul cum ca mi-e tare familiara dar nu stiu de unde s-o iau, trecutul meu inmultindu-se cu siguranta cu cativa ani de la ultima intalnire.
Zambeste in continuare, la fel de prietenos, si-mi spune: ~Hai! Tu esti Ana, din Tulcea~.
Eu inghet, OK de ce atatea detalii despre mine?! Astea nu sunt povesti comune sunt lucruri pe care eu ar cam trebui sa le stiu cu sau fara ea.
~Am petrecut noi impreuna o vara, pe la mare…. (fata mea la fel de grimasata de nestiinta), aveam parul luuung si negru… (nimic!)… hai mah ca-l stii si pe Eugen, tot de-atunci~, si-mi ghideaza privirea aratand cu degetul spre un baiat care-mi era de-a dreptul necunoscut.
BRAIN WASH!
Nimic, nimic, nimic…doar sentimentul de familiaritate care continua sa persiste.
Am fugit, mi-e cam teama. I-am dat id-ul de mess, a spus ca-l retine, are memorie buna… de parca nu era de-ajuns ca memoria mea clar nu e intr-o functionare fericita / eficienta / oricum, nu demna de laudat ϑ

Episodul doi pe care vreau sa-l punctez: ~Dom’le intr-adevar, americanii sunt taaare prosti~. Vine le mine acest tanar, american care ma intreaba in limba lui de bastina:
-Heey what are you doing honey|?
- I’m studying the Mendeleev Table… right now, right here.
- OOOHHH, do you mean that thing with (n-am inteles restul discursului fiindca asian dub foundation urlau numele capitalei), Anyway the word ~animal~ was repeated several times.
- It’s OK, we don't have to get along, we speak different languages.

Nu mai vorbesc de "Fratia Pulii" care e singura explicatie pe care am gasit-o tendintei barbatilor de a se usura doar pe strazi in timp ce WC-urile ramaneau pustii. O furtuna de mirosuri si mici siroaie curgatoare la tot pasul, si baieti amabili care dupa ce se pisau la 10 metri de noi se prezentau si incercau si sa inchegam o conversatie. Dubiosilor! :)

HAi!

Non-blogger bloggering-around.

SickBoy este colegul meu. Un luptator impotriva multor actiuni contemporane cu consecinte si importanta indulgent caracterizate ca fiind superficiale. SickBoy are mana de artist. SickBoy ma face sa rad zilnic. SickBoy varsa cafeaua la fel de des ca mine. SickBoy inoata in cacat si-mi arunca cate-un colac de salvare in cazuri exceptionale dar dese. SickBoy imi place, doar e colegul meu. :)

Tantalow

Haideti sa vedem cat jeg putem gasi sub unghiile constiintei umane. Sa ne imbarcam intr-o calatorie fantastica spre meleagurile pustietatii psihice si alienarii spontane. Acolo unde nimeni nu vrea sa ajunga, dar isi cumpara din timp bilet. As vrea sa ma plimb prin Bucuresti fara kevlar, casti, ochelari de protectie, ventolin, picaturi de nas, gel antibacterian si alte accesorii post-apocaliptice. Daca s-ar putea, m-as plimba fara mine.. as face-o doar cu gandul.

Gandul mi-e departe, indisponibil si patat de anumite sentimente avangardiste. Astept sa-mi vin in fire si.. cred ca e timpul sa va spun despre intalnirea mea cu tantalow-ul.

Tantalow-ul , acel suflet pierdut prin capitala acelei tari de unde va relatez (acum) cu mare interes povestea asta partial lipsita de inteles. Suntem contemporani, vecini si poate, ocazional, chiar amici. Asa ca, in aste vremuri belicoase, va scriu cu sufletul la gura despre ceva cu adevarat important: exista ceva mai stupid decat bunul simt la oras! Tantalow-ul este aici pentru a ne demonstra aceste fascinante lucruri. Incep prin a portretiza fizic o faptura, ce prea bine ar putea fi confundata cu un pilon care sustine statia “Piata Muncii”. El este de obicei un el. Foarte rar este o ea, si atunci s-ar putea sa fie o mica greseala. Tantalow-ul este un om atat de linistit, incat miroase foarte urat. E mai mult decat statut, este cadavrul unei balti. Oamenilor din popor le-ar fi greu sa nu-l spanzure (din senin) de cel mai vajnic copac din luminis. Mi-e asa de rau acum ca am deschis subiectul..

Tantalow-ul nu naste monstri. Nici nu este unul. Ar fi prea simplu si putin cam ridicol sa il aratam cu degetul si sa radem ca prostii. Imprevizibil ca o mahmureala dupa betie prelungita, lasa dare de nimic in urma lui. Risti sa aluneci si sa descoperi mai indeaproape Bucurestiul. Si imi reamintesc cu “drag” de locul asta mistic, unde fapturi ca tantalow-ul se nasc zilnic fara motiv. N-am voie sa injur in eter, pentru ca nu doare asa de rau.. dar pot sa pun mii de stelute pornografice la adresa unui iad cu 5 sectoare, 4 magistrale si cateva scari rulante, medievale. Pot sa fac mai mult de atat, dar mi-e drag de dragul altora pentru groapa asta de gunoi, semi-organizata. Spre binele lor si al viitoarei mele ignorante, sper intr-un nor radioactiv, roi de albine ucigase, sau virus incurabil. Fatal. Mortal. Din ala rau. Nasol. De carier. Din aur. De fildes. Kashtoc.

Nu revin la subiect, ba chiar ma indepartez cu repeziciune. As vrea sa las in urma duhoarea de tantalow, uleiul de floarea soarelui, mancarea semipreparata, preparata sau regurgitata. As vrea sa am un tricou cu “KLEAN KUT – umed si uscat”. Vreau sa dau foc advertising-ului, internetului, postei romane, cfr-ului, tantalow-ului si sa imi fac o bratara din par de emo. Stiu un loc sacru, aproape satanist. Acolo se nasc ideile, acolo prajesc tiganii semintele si isi calca pantalonii tantalow-ul. Daca n-ar fi asa de inghesuiala in viata mea, probabil ca mi-as da foc in fata propriilor frici. N-am loc nici sa ma sinucid. Nici sa ma imbat sau sa tac. Stiu! Vreau sa vand produsul universal-pe-bune. Target: everybody. USP: Acum si sub forma de cacat.”

Rosie cu buline.

Simtea.
A vazut imprejur.
Din umbre largi cresc trunchi. M. ii imbratiseaza si zambeste. O mangaie.
Bratele-i se lungesc si poate sa atinga orice. Inchide ochii si-si arunca aratatorul in orizont.
Colturi ascutite, fierbinti, cu suprafete netede si grumjoase. O gadila. Isi imagineaza orasele in miniatura, ochii bulbucati si amprentele sale in asfalt.

Doresc.
Prezent.

Prima vara.

A venit cu-atata bine! :)

Hai!

Usor, de primavara.

Am pierdut punga cu pestisori. Si-atunci ne-am imaginat o revedere.
A venit primavaraaaaa!
Zambim deci.

cc: [film nord coreean. ea alearga spre el, pe culmea unui deal]
cc: [el alearga sprea ea, pe culmea aceluiasi deal]
cc: "Anaaaaa!!!!!"
aa: {sar peste obstacolele naturii, pletele le zboara in vantul caldut, iarba se misca odata cu ei}
aa: "Ceeceeeeeeee!!!!!"
cc: kimonoul ei flutura
cc: cadre succesive
aa: lacrimile si barbia i se zbat in colturile fetei
cc: fetzele lor
cc: radiind de ...sa spune de bucuria revederii
cc: "Am gasiit biscuiiiitttiiii!!!!"
aa: aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
aa: si dintr-o data
aa: pe fruntea ei apare bulina rosie
aa: nu fiindca era zdruncinata ci fiindca vorbim de un film indian
aa: se lasa cortinele
cc: "Ah! Credam ca s-a electrificat satul!"
aa: solo el+ea = 1
cc: :)
aa: :D
cc: zic, daca vretzi biscuiti
cc: vizitatzi-ma
aa: :))
aa: asta o postez eu
cc: ma!

Pomana porcului.

Sau pig's charity pe frecventa "blogaj in trafic".

Am calatorit. In timp si spatiu. Am trait cumva sentimentul ca cea mai importanta disparitie este intr-adevar disparitia secundelor.

Ar mai fi de mentionat cablurile telecabinei care neaga existenta temeperaturii de -23 de grade.

Si desigur sistemul de aerisire a dragului Snow. Bine, de la cei mai buni papanasi din lume ajungem la cel mai deteriorant loc pentru prospetimea hainelor tale.

In Ploiesti n-am stiut drumul cand disparea masina din fata pe care o urmaream. Ne redresam cand ne gaseam alt subiect (masina de urmat).

Sa conduci o Solenza (care dupa un intro extrem a disparut de pe piata - cateva luni de fabricare), care merge spre stanga ca un om beat-beat ce-si simte umarul tras de Eusebio, un politician dac, cu farurile ca ochii-n crucis intr-o bezna condensata pe sosea, cu muzica clasica nu-i deloc rau. :)

Got 2 Let U.

We want moooooore!

THE KNIFE flutura ritmuri magice.

Dance dance dance!

Hai!

Third shadow.

People talk.
Little listen.

Fasten your seatbelts.
I've started to see Amsterdam everywhere.

Embrion.

Migdale albe peste gat, bentite stramte pe breton, manusi lucioase drept sotron.
M-am transpus printr-un cercel;
La cozoroace alungite si puf de dame parfumat.

Priviri tacute si-un zambet delicat
Sau paiete reci c-o taietura-n sus de solzi.
Am inotat intr-o pluta calma si neutra,
Fara s-arunc saruturi, sigil regal.

Se pare ca si anii 20 mi-ar fi priit.