Nu-mi plac sedintele lungi. Ma raudispun spre o stare de asteptare.Iar eu nu am rabdare.
Mai ales cand stiu ca va urma o continuare a cuvintelor "Uite Ana...".
Imi placea soneria din generala. Nu era nimic electronic, doar clopotele manuite de elevi pe fiecare etaj. Un sunet vesel ce ne anunta ca e momentul sa ne udam, bulgarim, sarutam sub hainele din cuier.
Apoi cea din liceu, un sunet lenes care ne aducea un zambet pizmas in coltul buzelor muscate de emotie ca ne-ar putea "asculta".
Acum nu mai exista sunete care sa anunte sfarsitul programului si inceputul ...
Eu... astept.
Hai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu