ich weiss warum.

Acum stiu ca sunt fericita.
In seara asta m-am indragostit putin mai tare.
In noaptea asta cred ca praful de zane are puteri magice, altele decat vizuale.
In dimineata asta am forte noi desi n-am inchis un ochi toata noaptea.
Azi stiu germana putin mai bine... poate una din burse e in Berlin si acolo ne continuam povestea.

Zambesc. Iti.

Hai.

NUDE.

Don't get any big ideas
They're not going to happen
You paint yourself white
And fill in the noise
But they'll be something missing

And now that you've found it- its gone
and now that you feel it- you don't
You've gone off the rails

So don't get any big ideas,
They're not going to happen

You'll go to hell for what your dirty mind is thinking.

Today - mood for...

Hello my love
It's getting cold and silent.

Sarbatori romanesti.

Am fost ieri in IKEA.
Am cumparat tot ce-mi doream, evitand totusi zonele de risc major.
Oameni putini, linistiti care nu ne-au interiorizat deloc.
Apoi Carrefour. Muuuuulte electrocasnice, printre pungi semicongelate de carnuri si dulciuri pentru copii.
Am luat si noi un aspirator si am uitat de Joe.
Acum ne pregatim sa taiem bradul, dar nu avem drujba iar cu foarfeca o sa dureze foarte mult.
Sarbatorile astea erau fara culoare. Da' cum stie romanu' sa-i ofere sclipici.
Eu si A. ne vom cumpara de Craciun sticle cu sclipici, ca sa aruncam cate-un varf de deget si celor din jur.
Ìi multumesc de fapt, acum ceaiului Winter Dream ca mi-a deschis drumul spre un viitor mai zglobiu.

Hai!

NOOOOOOOZE!

Zambet. In sfarsit.
Reverenta si un bine-ati revenit!
Ahhhh!

Intre inceputuri si continuari.

Acum cuvintele sunt ca baloanele cu heliu. Imi vin in gand si se ridica undeva deasupra mea. Le privesc intepator si le sparg in semn de sarbatoare.
Suntem in continuarea celuilalt, ne leaga fire narative fragile pe care noi le alungim prin saruturi si imagini spre o poveste perfecta.

Hai!

Sedinte.

Nu-mi plac sedintele lungi. Ma raudispun spre o stare de asteptare.
Iar eu nu am rabdare.
Mai ales cand stiu ca va urma o continuare a cuvintelor "Uite Ana...".
Imi placea soneria din generala. Nu era nimic electronic, doar clopotele manuite de elevi pe fiecare etaj. Un sunet vesel ce ne anunta ca e momentul sa ne udam, bulgarim, sarutam sub hainele din cuier.
Apoi cea din liceu, un sunet lenes care ne aducea un zambet pizmas in coltul buzelor muscate de emotie ca ne-ar putea "asculta".
Acum nu mai exista sunete care sa anunte sfarsitul programului si inceputul ...
Eu... astept.

Hai!

In trecere.

Gol plin de lumina.

Trist.

Am un baby tree. De doua saptamani. E un copacel de cativa milimetri fixat intr-un dispozitiv astfel incat sa-l pot purta ca breloc, la telefon. Un fel de alive gadget.
Il tin in palma cand ies afara, il asez in picioare de cate ori imi amintesc sa-mi scot telefonul pe-o suprafata plata. Ii vorbesc, din priviri si mangai globul de cristal ce-l separa de noi, restul.
Nu l-am udat. Mi-e teama c-o sa uit singurul lucru vital.
Nu mi-am cumparat niciodata broasca testoasa de teama sa nu moara.
Am avut un hamster care a zburat de la etajul 3, n-am putut decat sa rad cu mimica crispata de nenorocirea extravaganta.
2 caini care nu-mi mai apartin si care nu-mi mai sar in brate cand ma vad.
... si multi melci din cimitirul din Crivina, carora le redam libertatea benevol dupa cateva zile, de teama sa nu plang cand vor fugi singuri sau cand vor deveni uraciosi si fara casuta.

Mi-e greu sa ma despart de lucruri dragi.
Atat.

Caramea, menta, teatru - tu

Nu-mi plac caramelele. Oricat de bune ar fi nu le pot manca. Cand eram mica si petreceam mai mult de jumatate de an la bunica mea, in Crivina, mama imi aducea de cate ori venea cantitati industriale de biscuiti Petit Beurre si caramele. Maro si patrate. Imi aduc aminte ca mi se lipeau de masele, de cerul gurii, imediat ce-si pierdeau din tarie, fizic vorbind...

Menta din ceai, ciocolata, prajituri si alte sortimente culinare imi face rau. Sa nu-mi dati menta nici in gluma. Mai bine beau un shot de Uzo...macar imi pierd simturile estetice si cateva papile gustative-mi mor imbufnate ca nu le respect gusturile.

Teatru Bulanda - Gradina Icoanei.
Ploaie, aceeasi ploaie care ne-a sugrumat tot weekendul nu ne-a stat in cale. Molly Sweeny. O piesa cu o tema interesanta, o femeie oarba care mi-a deschis ochii. Primele sentimente de dupa au fost ca imi doresc sa inot cu ochii inchisi si ca nu e atat de bine sa treci de la intuneric la prea multa informatie. Nu ma asteptam ca dupa dialogul disruptiv al lui Serban si cel lipsit de implicare al doctorului Rise sa-mi mai intepe ceva interesul. Molly a reusit sa faca asta, in ultimul monolog. Lumea reala si imaginatia se impletesc perfect, nu-mi dau seama exact daca vad sau nu... am fost oarba, nu-mi dadeam seama daca pot sa deosebesc lumina de intuneric...acum stiu. Nu pot.

Firul din tavan care s-a transformat in undita la sfarsit, dulapul prelungit la infinit cu simetrie, iluzia optica care m-a facut sa lacrimez o ora jumatate... te sorb, sa nu te sperii ...

"Everything will be OK in the end.

And if it's not OK...
Then it's not the end."

Pic pic

E prima zi de toamna. Azi.
Miroase a vechi innoit de-o noua toamna.
Miroase a putred de natura.
Miroase a case boieresti.
Miroase a praf potolit de tropot.
Miroase a noi priviri in-pre-jur.