M-am trezit pe fuga dar cu zambet in graba mea.
M-am plimbat pana la Derby, am mancat ciorba de pui fara extra-smantana. Am citit despre cautarea oii fantastice si mi-am imaginat cum e de fapt un japonez carismatic.
Mai tarziu am vorbit cu un prieten drag, intr-o fereastra insorita. Zambeam amandoi in galben si ne azverleam vorbe dulci.
Cand mi-am intins gatul peste fereastra didibiului am vazut ca nu mai e deloc lumina. Cer indepartat dar greu, de-un albastru ingrijorat. Am observat acum pentru prima oara copacul din fata mea, o creanga imi era chiar langa obrazul stang. Si pe una dintre cracile intunecate 2 porumbei (diminutiv...) gri si ei. Nu-mi permiteau decat sa le admir cozile care se mangaiau, apropiati si intimi priveau ca si mine culorile.
Si toate griurile astea sunt indulcite de cald.
Hai!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu