In fata blocului Noroc dadea din coada neastamparat. M-am apropiat zambitoare dar incurcata de posibilitatea unei bucurii imprevizibile care mi-ar fi putut rupe colantii roz-portocalii.
Am mers unde ne duceau ochii. Am trecut printre utilaje parcate de-a curmezisul drumului cu 3 benzi, pe sub placi de beton si Noroc a decis ca cel mai bine ne-am opri sa ne satisfacem poftele de baza.
Am mancat, am baut.
Noroc s-a luat la harta cu altii de teapa lui si a lasat sange in urma. Si-a incercat Norocul cu degetul!
Dar am fost dati si afara din localul oricum incomod pentru spiritul nostru liber.
Ne-am descoperit ascunzisurile pe-o colina bucuresteana si Noroc in loc sa continue jocul de-a cainele si stapanul si-a luat talpasita. Pericolul era dupa colt insa Noroc nu a dat coltul.
- Tu-ti gatii ma-tii de nenorocit! spunea Noroc nervos de cate ori simte miros de colt strain.
- Prindem numai verde desi pe tine te prinde numai lumina rosie... Noroc privea din spate neputincios.
- Bah, ma strapezesti mah! Mai da-te-n Fanta mea!
Si si-a luat nasul la purtare Noroc si a ramas inchis in turn pe tot parcursului festinului: pui rumenit in lipie, prajitura mov si nelipsitul stereotip de mas-afara.
- Racorirea racorire, jocul joc, Norocule trebuie sa ma duc acasa acum!
Dupa linii intrerupte fara motiv de depasire m-am despartit de Noroc.

Hai!

A, Noroc e femeie, claar!