Jocul ielelor.

Nu si-a dat seama de la prima intalnire, asta marturisea si ea, usor incurcata dar zambind acid.
Il luase din prima cu ea la ginecolog, conjunctura facuse ca prima lor intalnire sa se intample in acea zi cu programare. Si urmatoarele 2 zile si le petrecusera impreuna, ea vorbind, el deschizand gura si lasand cate-o fraza frageda si neinchegata sa-i iasa, silabisita. A treia zi, dupa intaia noapte de sex, el a suferit de o durere de plamani care l-a tintuit la pat pentru 3 zile, neavand voie sa foloseasca dusul, sa transipre (afara fiind 36 de grade, cod galben si asfalt inmuiat), si i s-au prescris 3 pumni de medicamente pe zi. Totusi febra a durat doar o zi insa psihic boala se anunta a fi mult mai grava.

In aceeasi a treia zi, la insistentele lui de a vorbi despre trecut ii afla "istoria". Dupa o relatie de peste 5 ani ramai cu mici traume, mai ales daca slabiciunea iti e la-ndemana. Dar combinatia slabiciune+psihoze, o mica doza de autism, presarata cu naivitate sau fara indulgenta prostie si toate acoperite de ura pentru ca a fost abandonat de umarul de suport... e o combinatie complet nefericta.
In general jocul cu anonimi ii placea. Glumele proaspete, ideile, neintelegerea sau suprapunerea acestora o incitau. De data asta descoperirea era pe cat de ciudata pe atat de tentanta.
In 6 zile reusise sa descopere ca de fapt, mai departe de atat nu are rost sa mearga.
La ultima intalnire nu si-a mai abtinut nicio replica. Paranoia si ticurile comportamentale i-au dat motiv sa inceapa limpezirea. Iar cuvintele reci, replicile ilegale, in mod normal, ieseau neconditionat. Nimic nu mai era de tinut ascuns, trebuia sa-i spuna tot.

18:20
ea: - hei! ce faci? cum te simti?
el: - hei bine. uite... dezorientat, nush..
ea: - aha, de ce?
el: - habar n-am. imi revin... nush...

19:00
el: - pune tu ceasul sa sune peste o ora. trebuie sa-mi iau medicamentele la opt fix.
ea: - ok, sigur.
el: - trebuie sa mananc foarte mult inainte.
ea: - hai sa facem o salata. am rosii, branza...
el: - nu , nu lipsesc ingrediente. trebuie sa mergem undeva in oras, dar aproape. si inchide usa, e curent. nu trebuie sa stau in curent.

(fuga catre un fast food, scurtaturi, lipsa de cuvinte)

20:00
ea: - hai repede, mananca, vei lua pastilele mai tarziu. cine stie ce se poate intampla? (rade)
el: - hai maaa
ea: - ce? asta e adevarul. crezi ca putem sa stam la masa asta? e aer conditionat chiar aici, in dreapta (incercand sa fie serioasa)
el: - ai dreptate, nu e bine. mai bine mergem mai incolo.
ea: - sigur. (rade)
el: - ce? de ce razi? sunt dezorientat... nush.
ea: - clar, da, hai mananca!

21:00
(in patul in care isi petrecusera toate serile, el aruncand sistematic cu o bila de cauciuc in perete, ea cu picioarele adunate la piept privindu-l)
ea: - nu ti-e teama de patul acesta? aici s-a intamplat nenorocirea de boala.
el: - hai maaa. nu fii rea.
ea: - nu sunt decat realista. ar trebui sa inchidem fereastra... sa nu te prinda curentul iar...
(el da din cap, ea se ridica inchide fereastra pe jumatate si se reintoarce in vechea pozitie)
el: - mai spune si tu ceva.
ea: - ti-am povestit in astea 3 zile aproape toata viata, ma rog, ce-am vrut eu sa stii.
el: - aha. de ce?
ea: - de ce ce?
el: - nush. sunt dezorientat.
ea: - da, tot repeti asta. mai bine spune si tu ceva... altceva.
el: (se ridica in coate, se uita in ochii ei) - nush...
ea: (recunoscand acest nelipsit pseudo cuvant din discutiile de pe internet) - ... (dupa cateva secunde, exact pe tonul de mai devreme) - mai bine spune tu... ceva.
el: - ce vrei sa auzi?
ea: - nu vreau sa-mi spui ce vreau eu sa aud. spune-mi tu .. orice, absolut orice.
el: (ridicandu-se in coate, exact ca mai devreme) - nush
.... (acelasi schimb de replici si miscari ale corpului s-a intamplat de 5 ori, consecutiv)
ea: (vizibil uimita, contrariata de situatie) - nu pot sa inteleg... cum un tanar de 28 de ani, cu o cariera de succes, care a reusit sa plece din Romania intr-o tara occidentala, la o firma internationala, raspunde la indemnul unei fete de a spune ceva, de CINCI ORI cu "nush"! cum e posibil?
el: - ce vrei sa auzi? nush... sunt dezorientat. pf, ce discutie mai avem si noi.
ea: - asta nu e O DISCUTIE. tu nu poti comunica, nu te poti exprima, nu ai puterea de a te concentra nici la cea mai simpla intrebare.
el: - ce vrei sa auzi de la mine? nu stiu. sunt dezorientat. in asta n-o sa ma implic!
ea: - poftim? cand ai pus tu stampila asta? de cand ne-am vazut prima oara? si de ce esti aici? si neimplicare ce inseamna? sa nu folosesti mai mult de 50 de cuvinte in preajma mea? ai ticuri verbale in propozitii, nu cuvinte. nu poti sa te concentrezi, esti complet absent. ai cedat inainte sa ti se intampla nimic. esti slab si din pacate cand spun ca esti naiv, nu vorbesc de naivitate placuta ci de lipsa unor elemente esentiale pentru un barbat. i don't need this. i'm out!

Sfarsitul intregului val o facu sa nu regrete o clipa ca retezase totul atat de repede. Reactia lui atunci cand a iesit pentru ultima oara pe usa, fara sa o salute, ok... sifonat sifonat, dar sa dai cu piciorul la sansa de a-ti calca macar o cuta...

to be continued...


Imi place sa ma joc. In general, prin selectia naturala si reusita a naturii, jocurile sunt de fiecare data interesante. Alteori, in cazurile nefericite, jocul iese murdar. Atunci imi pun colti de vampiri, falsi, de plastic si musc astfel incat regenerarea sa se intample de partea celui puternic. Oamenii lipsiti de puncte culminante, cu psihoze pe care nu si le recunosc, incurcate cu rautati nejustificate imi cad victime.

Rautatea ponderata e o arta! Parca asa am invatat la scoala nu?

Hahaha,

Generatia '93