joi, 2 octombrie 2008

Maria-Luisa.



Traiesc intr-un bloc cu... ah cate calcule trebuie sa fac pana sa nimeresc. Treaba e ca chileanii nu pun parterul si subsolul ca de la sine ci le numara. Liftul incepe de la 2, sub doi nu poate ajunge niciodata, though.
Intru in bloc si stiu ca automat trebuie sa spun "Ola. Como estas?". De prea putine dati inteleg ce imi raspunde senora Maria-Luisa. Ea se-ngrijeste de bloc si imprejurimile sale apropiate.
Maria-Luisa are vreo 55 de ani, este cu un cap mai mica decat mine si poarta rochii cu nasturi in fata cu modele florale ciudate, de cele mai multe ori albastre sau verzi. Este primul nume din telenovela Chile, care m-a facut sa zambesc clabucit. 
Maria-Luisa este mereu preocupata de televizorul in miniatura pe care are un gen de mileu, ca-n Romania. Cand nu se-ncrunta sa vada televizorul, completeaza tot felul de jocuri caraghioase (eu le banuiesc a fi pentru copii). O data juca Sudoku, aproape ca am zis un numar peste umarul ei, dar cand mi-a aratat profilul am zbughit-o in lift.

Maria-Luisa NU ARE NAS.

Niciun comentariu: