Programul de maine.

p.o.: Calendar evenimente 05 noiembrie 2008 - * Club A găzduieşte, de la ora 18:00, piesa de teatru „Unde te duci tu, Ano?”, care dă posibilitatea spectatorului de a se implica şi de a schimba acţiunea, urmată de teatru forum şi discuţii cu voluntari străini şi români. Manifestarea este organizată de Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale (ANPCDEFP), Club A şi Asociaţia Art Fusion
eu: astept deznodamantul.

-International Couple looking for new home-

We are looking around for a room (big enough for both of us) in a shared flat located in Lastarria area or in Providencia.
She is a photographer and I'm a writer.
We are staying indefinitely in the city including the summer.

Looking forward to meet you !

ps. Internet required please

Australia. Crema de maini hidratate.

Suit.

So suit i wanna throw up.

Treaba sta asa...

Mai am 2 zile sa castig aparatul viselor.

Trebuie sa ma votati aici 

Apasati pe manuta galbena, bagati mailu, primiti mailu, confirmati votarea = total 0,52 minute.

Multumesc de pe-acum.

Hai!

Draga mama, draga tata,

Va iubesc de nu mai pot.

Ahhhh

NU_MI_PLAC 

Gumele aruncate in locuri in care eu am tendinta sa ma asez.

Servetelele mentolate pe care TREBUIE sa le folosesc in situatii limita.

Blogul asta.

Lasati pe mai tarziu.

Evitati nostalgiile de primavara. Dorul de toamna.

Nevoia de iarna. 

Dealerii au fost de negasit. Parcul plin. Innot placut in necuvinte.

Iar pentru femeile al caror vagin are dinti... sfatul meu e "faceti meserie din asta!"

Hai!

N-am niciun cuvant de spus in toata povestea asta.

Yo quero fumar.

Pana maine sa-l sterg. Care maine? A mea sau a voastra?

Bah chestia e ca ... io cred ca nu pot sa traiesc fara voi.

Atat.

Cafe con Piernas.

Si uite ca ma trezesc eu intr-o dimineata odata cu Daniel. Mergem cu ochii intre-deschisi catre bucatarie, scotocim in bucata noastra de dulap... p**a cafea. Scotocim usor dezorientati in toate sertarele, frigider, sub masa, sub paine, langa legume, printre condimente... NIMIC. Apare Jason... la fel de ne-trezit ca noi. 

"Hei suckers, got coffee?"

"Hei smartass, go buy!"

"No sucking way"

Si uite-asa dintr-o injuratura americana in alta hotaram sa iesim... si baietii zambind, mustacind si inglodindu-se in niste gesturi usor porno imi zic ca ma duc ei intr-un loc care sigur ma va trezi.

"Hei, as long as it includes coffee, it's fine by me!"

Zi calda de primavara, soare orbitor, roi de lume maslinie. Trecem strada, trecem parcu, trecem podu si dam nas in nas cu o cafenea cu usile negre de nu puteai sa vezi nimic inauntru, cu un nene negru si solid in prag, inconjurat de 2 siluete de femeie desenate minimalist pe usa.

"Ola amigos! Bien venidos"

Da, da, bine, hai cu cafeaua zic in sinea mea si pasesc grabita inauntru. Intuneric bezna si un fund bombat dar mai ales descoperit in dreptul unei cafele aburinde. 

Un alb si-un verde fosforescent, oglinzi de jur imprejur, globuri disco si duamne-ajuta-ma numai femei dezbracate si domni excitati. Ma asez la bar, baietii radeau, eu imi tineam calmul cu gherele si zambeam de parca cafeaua cu SIDA nu-mi putea face decat bine.

"Ola snorita!" 

Heeeei, zic tatelor gicantice care se aplecau sa ma inhate. Ma dau inapoi calc pe-un domn care tinea o femeie pe picioroange de fund. Ma scuz, in romana, rad, ma dezechilibrez si-mi regasesc echilibrul doar cand ma apuc c-o mana de sutienul unei domnisoare. Am ramas cu el in mana si am acoperit-o cu mine, deci am luat-o in brate pe fata ca doar ii provocasem ditamai goliciunea... dar de unde? ea ma-ndeparteaza prieteneste, razand zgomotos si miscand tatele eliberate, si-mi zice ca n-are-a face. Ii dau incurcata sutienul si revin la bar cu baietii care lacrimau... de ras desigur.

Cafeaua a fost buna, tare si mereu insotita de cate-o domnisoara care-si dezgolea fie fundul, fie sfarcul fie... toate de-odata.

Povestea din spate este ca de fapt, actul sexual se sfarseste la servirea cafelei si sarutul de inceput. Ei bine si goliciunea fetelor. E un fel de buna dimineata pentru barbatii chileani care n-au cafea acasa, cumparata cu o seara inainte de nevasta. Si se pare ca le face bine. Fetele ajung sa aibe clienti fideli cu care discuta in fiecare dimineata despre vreme, familie, politica, sport, bani si cate si mai cate. Asta daca barbatii pot sa mangaie o fesa perfecta si sa si gaseasca un subiect de interes, in acelasi timp.

Mie tare mi-a mai placut. N-am reusit sa fac fotografii... dar voi mai incerca, sa mai clatesc si alti ochi :)

Maria-Luisa.

Traiesc intr-un bloc cu... ah cate calcule trebuie sa fac pana sa nimeresc. Treaba e ca chileanii nu pun parterul si subsolul ca de la sine ci le numara. Liftul incepe de la 2, sub doi nu poate ajunge niciodata, though.
Intru in bloc si stiu ca automat trebuie sa spun "Ola. Como estas?". De prea putine dati inteleg ce imi raspunde senora Maria-Luisa. Ea se-ngrijeste de bloc si imprejurimile sale apropiate.
Maria-Luisa are vreo 55 de ani, este cu un cap mai mica decat mine si poarta rochii cu nasturi in fata cu modele florale ciudate, de cele mai multe ori albastre sau verzi. Este primul nume din telenovela Chile, care m-a facut sa zambesc clabucit. 

Maria-Luisa este mereu preocupata de televizorul in miniatura pe care are un gen de mileu, ca-n Romania. Cand nu se-ncrunta sa vada televizorul, completeaza tot felul de jocuri caraghioase (eu le banuiesc a fi pentru copii). O data juca Sudoku, aproape ca am zis un numar peste umarul ei, dar cand mi-a aratat profilul am zbughit-o in lift.

Maria-Luisa NU ARE NAS.

Mu-zi-ca-mea

da-a.

In miez de vara. vama 2008.

- Frate, e super panica. Pe plaja is multi care ne urmaresc. Faceti curatenie in camera ACUM...ACUM...ACUM....ACUM...ACUM...

- Coaie, da mah telefonu' ca te-ai blocat pe acum.

Ice Tea de piersici acid-ulat.

Po. La multi ani si te iubesc!

Egocentric si offline, de ziua ta:
...Cat despre mine - "... ma-ndrept spre ziua mea cu tine-n gand / iar tu privesti inapoi / ma vezi / dar traiesti inainte // si gandul meu, curbat mereu peste ecuator / te afla, poate, ca acum, in vis / te-nvata din nou / asa cum esti / ramasa cu parasuta in spate in puful acela de nori / si zboara cu tine // astept sa-mi arati / ce-ai vazut / de cand stii ce-nseamna infinitul plus unu / sa ma-nveti / pe unde s-o iei de la cer inapoi / dar pe partea cealalta // si-asa / anacruz / sa te-ajung... " ;)

de Po.

musique.

multumiri la mihaela.

ma uit inapoi dar traiesc inainte.

Dragii mei,

Am ajuns in Chile la tzanc, precum planului. Avionul nu a avut intarziere, timpul a zburat si el, am plecat noaptea in miez de vara, am ajuns dimineata la'nceput de primavara.
Stau la etajul 8 int-un cartier de gay din Chile, fix in fata muzeului de arte (si da l-am vizitat, am vazut fotografii din 19douazeci si ceva...si mi-am voalat primul film dupa ce am facut ultima fotografie). Mi-am cumparat un aparat CAnon pe film, cu obectiv de 55 mm detasabil... fericireeee!

Reiau sirul povestirii. Primavara la astia e tare calda, ziua umblu in tricou si rochite, noaptea de mai aspra vremea insa nu prea-mi dau motive sa parasesc dormitorul :). Avem o terasa imensa de la care se vede orasul-lego si muntii inzepaziti, toate astea intr'un soare care deja mi-a innegrit juma de picioare :)

Santiago seamana tare cu Bucurestiul doar ca este imens si e inconjurat de munti. Omanii sunt mai negriciosi dar la fel de grabiti si abtuti. Totusi nu se claxoneaza la fel de mult si e o tzara de prietenie in gesturi si privire.

Mi-e foame acum, ca sa-mi intelegeti toate starile, n-am mai mancat de multa vreme si oricum nu prea-mi dau seama cand e zi, noapte, de dormit , de altceva fiindca cele 7 ore lasate in urma ma cam dau peste cap.

Lucrurile personale vi le povestesc detaliat intr-un mail ce promit ca va urma sa fie scris. Numai ca nu-mi gasesc inca resursele sa scriu si oricum nici eu nu sunt foarte lamurita despre ce se va intampla. Ma simt excelent, zambesc retard si tin maini in maini... :). Nu ud florile si nu spal nici vase dar asta nu inseamna ca nu imi pasa. Haha. Gata, nu mai zic.
Va rog transmiteti-le parintilor ca-i iubesc tare, si pe voi de asemenea, si ca vestile vor curge lant imediat ce-mi revine capul din nori pe umeri :) (stiu, si eu ma intreb daca asta se va intampla candva curand)

Muchas besos y felicida... or whatever :)

Bah maine plec.

Draga Jurnalule,

Astazi am luat micul dejun la 14:00 si in oras.
Un moment prielnic pentru a admira sau a-nu-admira oamenii din Bucurestii nostri.
Si deodata, sub ochi apare un om maruntel si negricios, cu o cutie cu scrisori si 2 papagali galbeni. Si zic, ah ce dejavu, sa il duc din nou la capat. Si m-am lasat.
- As vrea si eu sa-mi extraga viitorul.
- Da domnita, zice omu'. Hai cu viitor, dezleaga, dezleaga (zicea spre papagali, si unul s-a aplecat si-a tras un biletel-cu viitorul meu)
- Ah, multumesc... cat cos...
- Sunteti casatorita, necasatorita sau divortata? ma intreaba grabit si cam serios.
- Cam intime intrebari, sunt necasatorita, dar ce importanta are? si zambesc in spatele ochelarilor care mergeau la tzanc cu terasa.
- Hai, hai, domnisoara, dezleaga!
- Ah, da... pai atat vreau...
- Haideti si zodia si aveti toul in maine...
- Dar eu nu vreau sa am nimic in maini dom'le, eh asta-i culmea?!
- Hai spuneti-mi zodia si cu asta basta, atat mai e , va opriti ca tiganul la mal
(radem amandoi putin)
- Pai stie papagalul nu?
- Ei stie el, dar nu chiar orice.
- Aha, varsator sunt.
(si parca dintr-o data agitat, trage de cutie spre dreapta, ca de-o masina de scris urmatorul rand, apuca unul din papagali de cap si ii infige ciocul intr-o gramajoara de varsatori. Papagalul se-mpotriveste si la urma isi accepta conditia si-mi extrage norocul).

Pe scurt papagalii stiu tot. Biletelul de VIITOR se termina cu o speciala "Distractie placuta!" haha. Pe biletelul "PLANETA DE DOMNILOARA"ca ma casatoresc cu Adi, "tarziu dar bine". VARSATORUL n-are sens pur si simplu.

Multumesc papagalilor mai ales pentru cele doua variante de numere la Lotto Prono.

Hai!

Feromonii-mi joaca feste.

Restul e poveste.

Nu mai am stare,
Batzai a plecare!