Chefurile din Fabrici.

Am fost la Fabrica, Asian Dub Foundation, se vestea.
Dar cum in Romania scrie pe afis Michael Jackson si in concert e doar o mana de-a lui, la ce puteam sa ma astept?!
Oamenii aia n-aveau nicio legatura cu ceea ce insemna pentru mine Asian Dub Foundation. Au repetat in 2 ore de zeci de ori cuvantul Bukareshti si mai apoi, ca sa ne arate cu adevarat cat de mult interes ne arata noua, romanilor au urlat in mijlocul concertului ~CURVA mother fuckers!~. Iar melodia cea mai lunga din concert a fost dedicata CRAIOVEI, al doilea mare oras al Romaniei.
N-am reusit sa ii receptez precum inentionam impreuna, cumva telepatic, inaintea momentului artistic.
Noroc de micile surprize ale vietii.
S-au petrecut lucruri pe care inca nu mi le expic, un primul ar fi amintirile mele sterse / evaporate / complet-uitate:

Ne-am intalnit privirile si am recunoscut zambetul prietenos care s-a format in coltul ochilor, prelungindu-i. O privire lunga, prietenoasa, plina de uimirea reintalnirii. Mi-a intins o mana ca GUM MAN prin multime si chiar sub nasul meu era un CD pe care scria mare: ~dezlegare la shoes~. Mai impulsiva din fire, strabat un traseu intortocheat, plin de tunele umane si ajung in fata prietenei mele…CAND!!! Imi dau seama ca habar n-am cine e. Mi-am spus biiiinee, nu e grav, ni se intampla tuturor sunt sigura ca imi va da un detaliu comun si imi voi adresa bine-cunoscuta sintagma ce proasta sunt. Si dupa ce ne imbratisam, pupam si tot tacamul care i-a dat ocazia sa vada si mimica mea confuza, ii spun sincer tot adevarul cum ca mi-e tare familiara dar nu stiu de unde s-o iau, trecutul meu inmultindu-se cu siguranta cu cativa ani de la ultima intalnire.
Zambeste in continuare, la fel de prietenos, si-mi spune: ~Hai! Tu esti Ana, din Tulcea~.
Eu inghet, OK de ce atatea detalii despre mine?! Astea nu sunt povesti comune sunt lucruri pe care eu ar cam trebui sa le stiu cu sau fara ea.
~Am petrecut noi impreuna o vara, pe la mare…. (fata mea la fel de grimasata de nestiinta), aveam parul luuung si negru… (nimic!)… hai mah ca-l stii si pe Eugen, tot de-atunci~, si-mi ghideaza privirea aratand cu degetul spre un baiat care-mi era de-a dreptul necunoscut.
BRAIN WASH!
Nimic, nimic, nimic…doar sentimentul de familiaritate care continua sa persiste.
Am fugit, mi-e cam teama. I-am dat id-ul de mess, a spus ca-l retine, are memorie buna… de parca nu era de-ajuns ca memoria mea clar nu e intr-o functionare fericita / eficienta / oricum, nu demna de laudat ϑ

Episodul doi pe care vreau sa-l punctez: ~Dom’le intr-adevar, americanii sunt taaare prosti~. Vine le mine acest tanar, american care ma intreaba in limba lui de bastina:
-Heey what are you doing honey|?
- I’m studying the Mendeleev Table… right now, right here.
- OOOHHH, do you mean that thing with (n-am inteles restul discursului fiindca asian dub foundation urlau numele capitalei), Anyway the word ~animal~ was repeated several times.
- It’s OK, we don't have to get along, we speak different languages.

Nu mai vorbesc de "Fratia Pulii" care e singura explicatie pe care am gasit-o tendintei barbatilor de a se usura doar pe strazi in timp ce WC-urile ramaneau pustii. O furtuna de mirosuri si mici siroaie curgatoare la tot pasul, si baieti amabili care dupa ce se pisau la 10 metri de noi se prezentau si incercau si sa inchegam o conversatie. Dubiosilor! :)

HAi!