In ultima vreme.

Nu prea exista varianta "pe scurt" la tema "in ultima vreme".

Cea mai puternica senzatie de neputinta din vina fricii, alaltaieri cand in bloc era un homeless infiorator care ma fixa cu o privire nebuna. Am calcat stramb. Dupa socul cu reactii neintelese, strigam tremurand ca mi-am distrus sosonii mei noi, am ajuns urmatoarea zi la urgente. Mi-am facut griji, dansasem toata noaptea la disco circ.

Medicul m-a linistit - e ok fluturas, poti sa zbori si cu o aripa ranita - i-am zambit cu sinceritate si i-am multumit pentru reteta fara contraindicatii. Si... ahhh ce-am mai zburat cu tot cu entorsa.

Inainte de a merge in loja, la piesa Vitamine, m-am indragostit de un trecator. I-am spus ca este cel mai frumos baiat pe care il vazusem in ziua aceea. Ce scurte sunt pasiunile. Alea intense. Uitam un om dupa ani de "relationari", dar ni-l amintim mereu pe ala care ne-a fascinat pentru 1 secunda.

Disco trash-ul imi este fidel si nud. Il iubesc.

In ceea ce priveste dialogurile:

L.: Si ai terminat chimia?
L.: Nu, de fapt... eu am inceput chimia.


I.: Bai cum am dormit noi aici, ca niste boabe intr-o pastaie, nu?
A.: Bai nu stiu. Eu pe asta cu pastaia n-am mai prins-o, dormeam deja.

Hai! Buna dimineata!

Etichete si fiori.

Varul meu, D., care la varsta de 15 ani m-a invatat cum sa ma dau de 18 pentru a manca un cascaval pane fierbinte si elastic cu o femeie nud cracanata langa umarul meu stang, va deveni tata.

Ieri a ajuns cu "burtica", R., la Armeneasca 19. Azi trebuie sa nasca (poate chiar in acest moment).
De putine ori poti sa privesti cum viitorii parinti incearca sa realizeze ca vor fi parinti.

Am stat de vorba cu R. o ora. Sau ea a stat de vorba cu mine. Eu doar zambeam si ma uitam la pielea ademenita spre exterior de un corp miniatural. Asteptam sa vad forma unul picior, o urechiusa sau un prim oracait de copil. Ea-mi vorbea fara oprire, despre cum e, cum simti, cum creste, cum simte, ce vrea... cumva speriata ca de maine, va fi ea din nou...doar ea.

A repetat de 1000 de ori ca maine nu va manca nimic, de parca asta ar fi deranjat-o cel mai mult,
-"Daca-mi va fi foame. Adica nu mie, lui. Ce fac? Il tin nemacat doar fiindca va iesi din mine? Sa iasa din prima clipa cu bot ca nu-l hranesc. Offf, ce foame-mi va fi maine."

Dani a spalat o chiuveta de vase, a sters masa de 3 ori, a spalat aragazul, a pus staniol peste mancarea care a ramas pana a vidat-o, a sters pe jos, a butonat 30 de programe ca sa lase pe al doilea.

Am plecat la 11.

Dimineata ne-au lasat dormind. La fix 8:47 l-am sunat pe Dani. Voiam sa sun relaxata, desi ora ma cam trada.
-"Neeeaaataaaa! Ce fa' vere?!"
-"Am ajuns la spital, a anesteziat-o, i-a scos atele, i s-a rupt apa, stau pe hol, sunt ok, ma rog astept." (a durat cam 3 secunde jumate sa rosteasca aceasta enumerare)
- "AHA Dani. A iesit copilul, e ziua lui, a implinit 3 ani, e prima zi de scoala, a intrat la liceu, e indragostit, se casatoreste....hoooo..... Chill vere!"
-"(Ras)"

Scop indeplinit. Cu noi vesti despre nepotul meu Rares in posturile ce au sa vina.

Hai!