SickBoy este colegul meu. Un luptator impotriva multor actiuni contemporane cu consecinte si importanta indulgent caracterizate ca fiind superficiale. SickBoy are mana de artist. SickBoy ma face sa rad zilnic. SickBoy varsa cafeaua la fel de des ca mine. SickBoy inoata in cacat si-mi arunca cate-un colac de salvare in cazuri exceptionale dar dese. SickBoy imi place, doar e colegul meu. :)
Tantalow
Haideti sa vedem cat jeg putem gasi sub unghiile constiintei umane. Sa ne imbarcam intr-o calatorie fantastica spre meleagurile pustietatii psihice si alienarii spontane. Acolo unde nimeni nu vrea sa ajunga, dar isi cumpara din timp bilet. As vrea sa ma plimb prin Bucuresti fara kevlar, casti, ochelari de protectie, ventolin, picaturi de nas, gel antibacterian si alte accesorii post-apocaliptice. Daca s-ar putea, m-as plimba fara mine.. as face-o doar cu gandul.
Gandul mi-e departe, indisponibil si patat de anumite sentimente avangardiste. Astept sa-mi vin in fire si.. cred ca e timpul sa va spun despre intalnirea mea cu tantalow-ul.
Tantalow-ul , acel suflet pierdut prin capitala acelei tari de unde va relatez (acum) cu mare interes povestea asta partial lipsita de inteles. Suntem contemporani, vecini si poate, ocazional, chiar amici. Asa ca, in aste vremuri belicoase, va scriu cu sufletul la gura despre ceva cu adevarat important: exista ceva mai stupid decat bunul simt la oras! Tantalow-ul este aici pentru a ne demonstra aceste fascinante lucruri. Incep prin a portretiza fizic o faptura, ce prea bine ar putea fi confundata cu un pilon care sustine statia “Piata Muncii”. El este de obicei un el. Foarte rar este o ea, si atunci s-ar putea sa fie o mica greseala. Tantalow-ul este un om atat de linistit, incat miroase foarte urat. E mai mult decat statut, este cadavrul unei balti. Oamenilor din popor le-ar fi greu sa nu-l spanzure (din senin) de cel mai vajnic copac din luminis. Mi-e asa de rau acum ca am deschis subiectul..
Tantalow-ul nu naste monstri. Nici nu este unul. Ar fi prea simplu si putin cam ridicol sa il aratam cu degetul si sa radem ca prostii. Imprevizibil ca o mahmureala dupa betie prelungita, lasa dare de nimic in urma lui. Risti sa aluneci si sa descoperi mai indeaproape Bucurestiul. Si imi reamintesc cu “drag” de locul asta mistic, unde fapturi ca tantalow-ul se nasc zilnic fara motiv. N-am voie sa injur in eter, pentru ca nu doare asa de rau.. dar pot sa pun mii de stelute pornografice la adresa unui iad cu 5 sectoare, 4 magistrale si cateva scari rulante, medievale. Pot sa fac mai mult de atat, dar mi-e drag de dragul altora pentru groapa asta de gunoi, semi-organizata. Spre binele lor si al viitoarei mele ignorante, sper intr-un nor radioactiv, roi de albine ucigase, sau virus incurabil. Fatal. Mortal. Din ala rau. Nasol. De carier. Din aur. De fildes. Kashtoc.
Nu revin la subiect, ba chiar ma indepartez cu repeziciune. As vrea sa las in urma duhoarea de tantalow, uleiul de floarea soarelui, mancarea semipreparata, preparata sau regurgitata. As vrea sa am un tricou cu “KLEAN KUT – umed si uscat”. Vreau sa dau foc advertising-ului, internetului, postei romane, cfr-ului, tantalow-ului si sa imi fac o bratara din par de emo. Stiu un loc sacru, aproape satanist. Acolo se nasc ideile, acolo prajesc tiganii semintele si isi calca pantalonii tantalow-ul. Daca n-ar fi asa de inghesuiala in viata mea, probabil ca mi-as da foc in fata propriilor frici. N-am loc nici sa ma sinucid. Nici sa ma imbat sau sa tac. Stiu! Vreau sa vand produsul universal-pe-bune. Target: everybody. USP: Acum si sub forma de cacat.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu