Inceputul de dupa sfarsitul fericit.

Iar am intrebat in soapta unde gasesc formularul de demisie. De aceasta data, poate cel mai usor. Nu-mi tremura barbia dar nici ironic nu zambesc situatiei.
La intrunirea de dimineata, cand s-a pus lumea la cale in cadrul agentiei aproape ca am plans. Poate ma atasez prea repede si puternic de oameni care ar trebui sa-mi fie DOAR colegi.
Dar imi sunteti atat de dragi didibistilor!

Imi va fi dor de diminetile tarzii in care paseam pragul si eram acoperita de Cati si-apoi din om in om pana la etajul 2 :), de Corin, strategul moldovean care spune atat de multe povesti incat se confunda usor cu una, de parul perfect al Dianei si nervii rasfranti in multe tigari fumate in 2 si liniste, de Beju care devine un pui de pervers de cate ori i se da ocazia, de Bradut care mi-a ascultat fiecare gand rastalmacit al meu de mine cu care-i ocupam dupa-amiezele, de Adina pe care nu contenesc s-o mai admir, care in prima zi mi-a spus ca un client service nu se imbraca ca mine iar in ultima ca sunt ca un spiridus (poate al hainelor, cu o bagheta magica care-mi ofera o noua piesa vestimentara la fiecare gand in sensul acesta). De Roxana care e in stare sa-mi pozeze si la 8 dimineata cand amandoua avem ochii inchisi, de Radu G care compune volume intregi de poeme nescrise si de care m-am apropiat in drumul initiatic catre Sinaia :), de Vali care nu stie inca daca ma simpatizeaza sau ma antipatizeaza :) in orice caz simpatici ne suntem unul altuia si la mine poate e si-un pic de admiratie :), de Razvan si Cri care-s nedespartiti si frumosi, de Ioana cu care ma-ntruchipez in Printesa PupiDulce, de Ruxandra care ne piareshte si serile de weekend :), de Lucian prin intermediul caruia am cunoscut primul caine pedofil gay (Sir, ii plac catelusii baieti pana-n 3 luni, el avand vreo 13 ani), de Mirela cu care dansez din priviri si facem planuri de masaj si-mpachetari, de Alina care in afara de costuri mi-a daruit si multe zambete si Păvă care mi-a oferit cel mai frumos telefon din lume si cele mai grele palme :), de Manciuc - the heartbreaker, de Cristina cea cu care m-am razboit in lacrimi (oare cine plange mai mult pana la urma? :)) ), de Romi cu care am petrecut prima seara cu fundul in pietris in spatele agentiei, de Tedy care pe cat de cuminte pare pe atat de salbatic conduce si... toti ceilalti... dar mai bine ma opresc aici. Promit sa nu plang :)

Ahhhhh si Mircea, care ma trezea in fiecare dimineata a saptamanii altfel: "Ana, baga-mi-as pula e zece jumate" - luni, "Anaaaaa, e zece jumate baga-mi-as...." - marti, "Bai Ana, hai frate ca intarzii... e 10 jumate".... vineri ne mai relaxam, cateodata translatarea casual-friday si asupra orei e o rasuflare de bine.

Imi urez sa am parte de colegi cel putin la fel ca voi, nu pot sa-mi doresc sa petrec 10 ore pe zi intr-o agentie in care sa nu vin ca aici, in fiecare dimineata cu zambetul pe buze!

PS: Vali a mancat pentru a mia oara singur ciocolata... mea :))))

Vacantaaaaa!

Plec.
N-am mai fost la Tulcea de vreo 8-9 luni. Plec in 3 ore.

Si Sulina... ahhh!

Sa ne scriem dupa :)
Si nu uitati, ţâţele au ţ-uri, â-uri si e-uri. :))

Hai!

"E de la ei".

Sarumana Mama, este o emisiune pe National TV. Promo-ul mi-a deschis ochii si mai presus sufletul. "Mama isi iubeste intotdeauna pruncul iar copilul, chiar si cand ajunge la maturitate ... isi iubeste mama...". CUm spuneam, profund.

Nu trec 2 clipe ca un alt promo reusit al National TV incepe. Gheorghe si Melvina se lupta in curte. Ea defensiv, incet si temator, el facand pe dracu-n patru. Din ce in ce mai violent... intervine intr-un tarziu, pentru salvarea casniciei, consilierul de urgenta a Nationalului, din cate se-aude fosta SuperNany (tot consilier). Si ma intreb, oare cand domnu' de la CNA sta pe-aceeasi canapea cu nevasta-sa si vede promo-ul asta ii intinde-o palma peste ceafa ei si-i zice ieftin "Vezi, fa, se da si la TV!".

Noapte buna!

Vedeti stalpul ala? Eh, eu nu l-am vazut!?!

Astazi, in Cismigiu, ocrotita cumva de caldura familiei si primaverii, mi-am lasat soarta decisa de un papagal galben pe nume Shakira.

Fara o introducere prea lunga va redau intru totul:

Cum va fi si ce-a fost pana acum
de Shakira

Partea I - PLANETA DE DAMA
La inceputul primei parti a vietii n-ati dus-o prea bine dar datorita norocului sunteti acum in plin triumph si bucurie. FOarte rar se intampla sa aveti dezavantaje sau suparari. De multe ori se intampla sa confundati inchipuirea cu realitatea. Sunteti usor de satisfacut insa va ofensati si mai usor dar va trece repede. Sunteti geloasa, iubiti cu pasiune, dar la suparare sunteti in stare de orice fapta fiindca nu va lipseste curajul. Veti trai 73 de ani.
Loto: 8, 23, 14, 1, 4, 5*

Partea II - PLANETA DE DOMNISOARA
Viitorul dvs. apropiat arata incredibil de bine. Desi, la inceputul perioada veti intampina unele probleme, mai ales de natura sentimentala, veti avea surprize placute ca femeie. Sunteti remarcata de doi tineri si curtata insistent. Nu neglijati semnele minore de boala si odihniti-va ceva mai mult. Evitati cearta cu rudele. Te vei casatori cu Costin.
LOTO: 7,14, 87, 35, 46,27*

Dar pana sa termine ultimul numar norocos Shakira disparuse. Am inteles, e un papagal, are si el micile vicii, ca zborul. Ta-tai, am fluturat din mana... si hai!

*Numerele nu sunt cele reale, e de inteles.

Cip cirip.

Ce lungi sunt diminetile de prima vara... sau poate noptile sunt alungite de zile calde.

Somn?

Chefurile din Fabrici.

Am fost la Fabrica, Asian Dub Foundation, se vestea.
Dar cum in Romania scrie pe afis Michael Jackson si in concert e doar o mana de-a lui, la ce puteam sa ma astept?!
Oamenii aia n-aveau nicio legatura cu ceea ce insemna pentru mine Asian Dub Foundation. Au repetat in 2 ore de zeci de ori cuvantul Bukareshti si mai apoi, ca sa ne arate cu adevarat cat de mult interes ne arata noua, romanilor au urlat in mijlocul concertului ~CURVA mother fuckers!~. Iar melodia cea mai lunga din concert a fost dedicata CRAIOVEI, al doilea mare oras al Romaniei.
N-am reusit sa ii receptez precum inentionam impreuna, cumva telepatic, inaintea momentului artistic.
Noroc de micile surprize ale vietii.
S-au petrecut lucruri pe care inca nu mi le expic, un primul ar fi amintirile mele sterse / evaporate / complet-uitate:

Ne-am intalnit privirile si am recunoscut zambetul prietenos care s-a format in coltul ochilor, prelungindu-i. O privire lunga, prietenoasa, plina de uimirea reintalnirii. Mi-a intins o mana ca GUM MAN prin multime si chiar sub nasul meu era un CD pe care scria mare: ~dezlegare la shoes~. Mai impulsiva din fire, strabat un traseu intortocheat, plin de tunele umane si ajung in fata prietenei mele…CAND!!! Imi dau seama ca habar n-am cine e. Mi-am spus biiiinee, nu e grav, ni se intampla tuturor sunt sigura ca imi va da un detaliu comun si imi voi adresa bine-cunoscuta sintagma ce proasta sunt. Si dupa ce ne imbratisam, pupam si tot tacamul care i-a dat ocazia sa vada si mimica mea confuza, ii spun sincer tot adevarul cum ca mi-e tare familiara dar nu stiu de unde s-o iau, trecutul meu inmultindu-se cu siguranta cu cativa ani de la ultima intalnire.
Zambeste in continuare, la fel de prietenos, si-mi spune: ~Hai! Tu esti Ana, din Tulcea~.
Eu inghet, OK de ce atatea detalii despre mine?! Astea nu sunt povesti comune sunt lucruri pe care eu ar cam trebui sa le stiu cu sau fara ea.
~Am petrecut noi impreuna o vara, pe la mare…. (fata mea la fel de grimasata de nestiinta), aveam parul luuung si negru… (nimic!)… hai mah ca-l stii si pe Eugen, tot de-atunci~, si-mi ghideaza privirea aratand cu degetul spre un baiat care-mi era de-a dreptul necunoscut.
BRAIN WASH!
Nimic, nimic, nimic…doar sentimentul de familiaritate care continua sa persiste.
Am fugit, mi-e cam teama. I-am dat id-ul de mess, a spus ca-l retine, are memorie buna… de parca nu era de-ajuns ca memoria mea clar nu e intr-o functionare fericita / eficienta / oricum, nu demna de laudat ϑ

Episodul doi pe care vreau sa-l punctez: ~Dom’le intr-adevar, americanii sunt taaare prosti~. Vine le mine acest tanar, american care ma intreaba in limba lui de bastina:
-Heey what are you doing honey|?
- I’m studying the Mendeleev Table… right now, right here.
- OOOHHH, do you mean that thing with (n-am inteles restul discursului fiindca asian dub foundation urlau numele capitalei), Anyway the word ~animal~ was repeated several times.
- It’s OK, we don't have to get along, we speak different languages.

Nu mai vorbesc de "Fratia Pulii" care e singura explicatie pe care am gasit-o tendintei barbatilor de a se usura doar pe strazi in timp ce WC-urile ramaneau pustii. O furtuna de mirosuri si mici siroaie curgatoare la tot pasul, si baieti amabili care dupa ce se pisau la 10 metri de noi se prezentau si incercau si sa inchegam o conversatie. Dubiosilor! :)

HAi!

Admir.

Adevar din fericire.

Azi sunt de-a dreptul fericita. In fix 24 de ore o curba brusca, un uragan de intamplari, un curcubeu de fapte... bine poate exagerez :)... m-au facut sa imi ung cu incredere, liniste, dorinta, entuziasm toate micile elemente din mine care scartaiau.

Si fiindca deja a devenit o traditie, si de aceasta data in momentul meu de fericire maxim, cand mananc minunatiile lui Calin si sunt inconjurata de prieteni fac o marturisire.

Cu totii stim ca un lucru s-a schimbat la noi toti. Cand eram mici, voiam sa ascultam o poveste de zeci de ori, fara sa ne plictisim vreodata, fara sa ne oprim din a fi surprinsi si fascinati de fiecare cuvant. Ei bine... pe-atunci eu o imploram pe mama sa-mi citeasca in continuu Mesterul Manole (il stie si acum pe de rost). Imi placea sa aud cuvantul tzatzishoara. :)

Si da, am citit Sandra Brown in clasa a VI-a, am savurat-o de-a dreptul :) - intotdeauna o bagam in Ion de Rebreanu, mi se parea mie cea mai buna masca :))

Acum vorbim despre admiratorul nostru secret pe care tocmai l-am descoperit in ultimul numar omagiu, usurandu-si greul public, nu ca noi :))

Hai!

Generatii.

Vorbeam zilele trecute cu Maria despre generatia noastra in comparatie cu celelalte.
N-am pus etichete, cum ca una e mai buna/desteapta/fericita/privata de drepturi/intelectuala decat alta. Dar clar diferentele sunt majore.

Am baut tuica la bunica de la 10 ani, nu-mi placea dar imi era bine sa-i aud pe-ai mei razand cand pufneam de prea multe grade de alcool. Prima tigara din care am tras m-a adus aproape la lesin, de ras si teatru desigur: aveam vreo 5 ani si o intrebam pe mama de circa 20 de ori pe zi ce gust are tigara, pana sa-mi dea. La vreo 14 ani am facut revelionul cu prietena mea cea mai buna din generala, Ana. Mama ei, inainte de plecare ne-a facut o surpriza: o sticla de sampanie in ambalaj haios si mult prea colorat. Era pentru copii. Am inteles, desi nu nutream la 14 ani vreo empatie fata de adultii care ciocneau paharul, mie-mi era pofta de bezele.

Toate ca toate... dar treaba asta cu berea pentru copii...
Oare ce sentimente materne se aprind cand iti vezi baietelul/fetita de 4 ani cum ragaie si-i ramane putina spuma in coltul gurii dupa ce ia o gura zdravana de bere... pentru copii...

Relatii sau fete rele.

In timp ce toata lumea vorbeste despre relatii, eu si Ramona am dezbatut tema "cum sunt fetele? rele au ba?"
Pornind de la o teorema matematica (nerecunoscuta integral) care implica puteri, radacini si multe necunoscute, am hotarat ca in 2008 nu matematica este stiinta exacta, povestea este.
Ramona ilustreaza:



Iar eu adaug culoare sfarsitului clar-prevazut:



Sfarsit.

Lotto Prono 6 din 49.In A 19.

Azi, desi in prezenta unui barbat dar e frate-meu asa ca nu se pune, am hotarat ca ne vom adapta inuman de repede daca am castiga marele premiu la 6 din 49.
Ioana va castiga, am hotarat asta usor intrucat doar ea incearca cel putin o data pe luna si e convinsa ca ea va fi una dintre castigatoare (curand, prin mai, sa fie caldut si sa poarte pantalonasii aia scurti :) ). Ne-am rugat, ca niste romance ortodoxe, fiindca stim ca Dumnezeul nostru este obisnuit cu astfel de rugi, "Da Doamne sa castig la Lotto!".

Ioana va merge la munca luni, marti, miercuri cand ne vom vedea, ne vom plimba prin cismigiul batucit de multimea de oameni si vom face balonase, joi si vineri cand vom iesi in alte parti... si tocmai duminica, ne va suna si ne va spune ca trece pe la noi (Maria a adaugat "in 3 ore deci"...:)) ) Si, dupa ce trasaturile i se vor fi schimbat intr-un calm si-o liniste profunda dar imprevizibila, se va urca in masina din povesti si va fi inconjurata de 5 motociclisti si in urma cea mai minunata-profi-tehnologica-din aia cu baie-nauntru cu carbon care absoarbe tot... stiti?- rulota din lume si ne va suna din fata blocului. Va urma o cearta de 30 de minute in care noi ii vom spune ca trebuie sa urce ea, ce-s filmele astea, ea va fi nevoita sa mute tot ansamblul in fata balconului nostru si va fi nevoita sa ne si spuna prin telefon toata surpriza... In cele din urma ne bucuram cu totii de marea binecuvantare si noroc, destin si alti dumnezei.

Asa va fi saptamana viitoare... sau mare parte din ea.:)

Hai!

Ana-Maria

Maria: Iti dai seama ce mulatru ar iesi din mine... Sau mai bine, un asiatic. Eu am ochii usor in jos / iar el \, invers.
Ana: Mda...
Maria: La tine e mai usor, tu ai ochii migdalaţi...
Ana: ăăăă, multumesc, Maria. Si tu... ai ochii ca ... niste bujori...

Am aruncat catusile cu blanita rosie in cuiul de deasupra patului si am ras.
Atat in seara asta.

Hai!

Fooootttooooo!

Am incarcator!!!

Sunt fericita. Am refacut primele 300 de fotografii.

Cum spuneam, putin sclipici si-un detaliu alb-negru imi coloreaza fiecare zambet.

Hai pe flickr! :)

Mistere ale copilariei.

Cand eram mica nu intelegeam de pilda, cum puteau actorii sa retina cateva sute de replici pentru fiecare film.

O alta curiozitate a fost aflarea locului de unde vanzatorii luau cate 2 placute pe care sa scrie inchis sau deschis, IN FIECARE ZI!

Imi placea mult sa rod degetele si nasul papusilor, erau facute din acel plastic moale. Ai mei au incercat sa ma pacaleasca cu ardei iute. Poate daca incercau cu papusi de portelan nu mai reactionam asa cand vedeam chilli pe un ambalaj :)

Gata, acum ma intorc. Mi-am amintit intamplator. Mi se intampla de cate ori ma uit la filme despre Roma Antica.


Hai!

Natura moarta si natura umana.

Am citit ca oamenii care traiesc in apropierea cascadelor ajung sa nu mai auda sunetul apei.
Sunt mai multe etape ce ii conduc spre o viata linistita - la sunete ma refer.
Se pare ca o vreme, cea de la inceput, nu-i pot rezista zgomotului iar corpul reactioneaza defensiv. In cateva luni acesti oameni NU MAI AUD apa.

Pornind de aici, ciripeli vestesc ca oamenii reactioneaza exact in acelasi mod cu bataile inimii.
Exista oare vreo boala "bataile inimii constant auzite"? Cum ar fi sa mancam pe pâc pâc pâc, sa fumam pe pâc pâc pâc, sa facem sex pe pâc pâc pâc. Sa fie ritmul nostru vizibil peste tot.

Discutiile noastre s-ar invarti in jurul acestei teme ultra-prezente: "Ce-i cu tine azi? Iti bate inima cam repede?", "Ai emotii, bine ca nu te imbujorezi?" sau "Ce spui?!? Am alergat si inima asta nu ma slabeste deloc!"

Hai!

PS: Ramona, de notat :)

Twince pucca Twince.

M-am trezit putin speriata de ora care ar fi putut bate. Nu stiam inca, ca pana la sfarsitul zilei de duminica voi fi cunoscut un curcan care este ghidat de jumatate de ceas electronic, aratandu-i numai ora si nimic altceva dupa cele doua puncte intermitente.
Se nastea o hiperbola din acea dimineata, dupa-amiaza sau seara, o zi fara ceas. De cate ori reuseam sa-mi descetosez privirea cate-un fir de soare imi inunda retina si devenea tot mai suparatoare trezirea.
M-am ridicat pe cotul stang, 12:07. Ce ora fara importanta pentru o duminica. Nici prea devreme, nici tarziu - imi spuneam apropiindu-ma de domnisoara somnoroasa din fata, care-mi copia intru totul miscarile.
- Ana, chiar la tzanc!
"La tzanc pentru ce", mi-am zis si am inchis un ochi in semn ca nu-s inca pregatita pentru o discutie.
M-am contopit cu o alta Ana din usa de la baie si mi-am refacut trasaturile umane cu 2 pumni de apa rece. Am iesit vioaie, "duminica deci..."
- "La tzanc pentru ce P.?"
- "Sa ajung si eu la radio. E cafea fierbinte in bucatarie!"
Asa mi-am inceput ziua. A urmat garsoniera M., mereu in deplina ordine chiar si cand e haos, in care am acordat toata atentia unui documentar despre Boris Eltîn, un Basescu al unui continent, am hotarat.

In cele ce urmeaza ne-am lasat surprinsi din nou de Bucuresti. Am pranzat intr-unul dintre restaurantele centrale, ce a apartinut rapsodului Romaniei, cel ce a dat mana cu, poate cei mai faimosi oameni de pe Terra - din pacate i-am uitat numele, revin cu informatii utile :).
Tot restaurantul, cu mese mici si fete tarcate, cu fotografii ale popularului marele patron, lipite cu scoci de lambriul invechit, era scaldat de cantarile altor rapsozi, de data aceasta turturele salbatice, tinute in niste custi minuscule la geam, dupa draperiile groase si pline de praf.
- Cred ca le faceti rau, de ce nu le lasati sa zboare?
Doamna cu un coc perfect in varful capului si cu carlionti rigizi definindu-i ovalul fetei s-a uitat spre mine surprinsa de intrebare dar zambind in continuare automat:
- Cum sa-i dau drumul? Doamne iarta-ma! Ar intra in farfurii, ar face...stii tu... pe clienti...
Nu stiu cum de nu si-a pus niciodata problema ca a le da drumul inseamna a renunta la toata treaba cu restaurantul... Am mancat in cele din urma de 15 lei cati altii intr-o luna si am plecat spre, ceea ce urma sa fie nou nostru loc de intalnire, "la parcul nou".

Baia de soare de acasa si apoi drumul initiatic spre seara si racoare.

Fresh Trash si Twins Pucca Twins au conturat ritmurile unui Daedelus inuman.

Duminicile sunt perfecte, daca stii de unde sa le apuci. Zile fara ora, cu o pulbere de sclipici si-o stampila pe incheietura.

Hai!

Am stat mai mult la post 303.

Musca s-a rupt. Zboara in cerc.

Noi plecam spre meneace.

Hai!

Cotidian.

In cele din urma am fugit. Asa se-ntampla de cate ori imi impun sa stau, mai bine m-as lasa dusa mereu, ca nu-mi prinde decat bine.
Din Bucuresti mi se-arunca ca "de cand ai plecat ploua", in provincie ca de cand is "si scurji sheru'".

Desi plictisitoare, drumurile lungi mi-au facut mereu bine pentru introspectii. De data asta insa, m-am abtinut sa ma gandesc la altceva decat la maruntisurile pe care le gasesc cu ochiul liber, ca o carte de beletristica in timpul sesiunii :). M-am gandit cati au stat inaintea mea pe scaunul ros si cu miros greu , de ce autobuzele nu se spala decat pe-afara, de cand e lipita guma de mestecat pe spatarul scaunului din fata, cat de trist trebuie sa fie domnul sofer daca la 1 dimineata ne obliga sa ascultam Radio Trinitas.
De fapt si de drept, abia atunci mi-am impus sa dorm. De la muzica lautareasca la sfanta liturghie mi se parea cale lunga, chiar si mie. Tocmai invatasem caseta audio pe de rost "Ce bine e sa fii sofer / Duci o viata de boier / Iei la sute de ocazii / Fete bune..."...hmm.

In Moldova n-a ajuns primavara. Muntele fereste oamenii de soare si verde crud. O ploaie rece si deasa, caini cersetori care uuuurlau ca lupii si cativa oameni cu cojoace negre m-au primit fara prea multe formalitati.

Mie-mi plac moldovenii. Toti pe care i-am intalnit sunt deosebiti, prin simplitate de cele mai multe ori. Totusi de data aceasta mi-a fost dat sa-l cunosc pe Iulian, zis Lulu. Un moldovean ce traia ca, prin, din, pentru orice alt neam in afara de al sau. Era cand indian cand african, sustinea cand pastrarea conditiei fizice interne dar o demonta complet pe cea externa, cunostea tincturi care te ajutau sa nu te-mbeti niciodata dar ii parea groaznic de rau cand manca o bucata de carne. Am stat mai tacuta ca oricand.
Aahh cat ma pot enerva cei care uita sa traiasca pierzandu-si capul si energia in pseudo-filosofii.
Mai Lulu, de unde stii tu care e "de fapt visul omenirii". Si de ce iti pasa de asta daca tu nu-ti poti defini exact visul tau, INDIVIDUAL. Cum sa nu vezi tu toti oamenii gri si tristi daca tu esti unul dintre cei incolori fiindca fericirea-ti scapa printre degete.

Da, am fost invariabila. Am afirmat lucruri care poate nu-s 100% ceeea ce cred dar doar ca sa deschid ochi. Iubesc cotidianul. Iubesc viciile. Si da, cred ca satisfacerea poftelor / dorintelor cotidiene, marunte sunt pasul indrumator spre fericire. Da, la doar 22 de ani.

Hai!

Pan'aici.

Gata. Imi fac planuri.

I
Pana pe 11 Aprilie trebuie sa completez ceva la secretariat la facultate. Ce naiba's anu' III.

Hai!