M-am saturat sa folosesc cuvinte. Sa le asez cum trebuie, sa-mi astern ganduri si sa nu fie intelese nici de cei care ma astept sa le guste cu adevarat. Cica papilele gustative traiesc doar 10 zile, dupa care mor si apar altele. Poate de-asta...
Sunt la servici, am de scris 9 spoturi radio pana maine dimineata si eu navighez pe internet incercand sa aflu cat de frumoasa va fi vremea la Sibiu in weekend.
Aseara am dormit cu maimuta HAZ. E prima jucarie de plus pe care mi-o cumpar. Are bratele luuungi cu arici si imbratiseaza tot ce prinde. M-am gandit la viata ei in timp ce ma tinea de gat, mai atasata de mine decat orice alt lucru pe care-l am de ani de zile. Este cumparata de la un second hand, din ultmii bani pe care-i aveam in momentul ala. Probabil ca a fost fericita sa se redescopere intre oameni, nu umerase vechi, pantofi si genti.
M-am gandit ca a fost prima jucarie primita de o copila la 3 luni, singura care a reusit s-o linisteasca dupa cele 3 scufundari ortodoxe in paharul de argint. Sau poate primita de un tanar de la iubita lui frantuzoaica care imediat dupa terminarea studiilor urma sa paraseasca Munchenul lor si sa se intoarca in Paris ei sa conduca lantul de magazine de bijuterii al familiei. Si uite-asa imi fug gandurile incolo si-ncoace, le alerg, le prind cu cate-un zambet si-o descriere succinta de personaje pe care nu le-am cunoscut niciodata.
Ma intorc la Safran, imi place sa-i citesc ridurile imaginatiei din palma...extrem de tare si incredibil de aproape.
Hai!
joi, 29 mai 2008
miercuri, 28 mai 2008
Alta scrisoare.
Dragi prieteni dragi,
Va iubesc sincer. Va iubesc cand nu va spun ca mi-e pofta de cirese rau, cand uit sa trec pe la voi fiindca ma intalnesc pe strada cu altcineva... si ma las dusa, cand ma pierd in aventuri pasionale cu printi sau broaste, cand ma intind in pat si zambesc dar nu va trimit mesaj sa va spun, cand plec in vacante cu altcineva decat cu voi, cand nu va iau sfaturile in serios, cand uit sa va ascult, cand ma gandesc mai intai la mine, cand nu va sun sa iesim pe motoare, cand nu ma sunati ncii voi pe mine si cu toate astea ne intalnim, cand rad ca ati facut o gafa, cand spun replici din filme si adopt roluri ca sa vi se ridice colturile gurii, cand adun flori de pe campurile DN-ului mare-bucuresti, cand nu gasesc loc de parcare, cand uit sa va fac portrete desi stati intr-o lumina buna, cand nu va bag in seama, cand tip ca sa ma fac auzita, cand cer sa fiu rasfatata, cand petrecem ore-n sir pe balconul ingust...
Va iubesc ce mai incolo si-ncoace!
Retineti asta.
Atat.
Va iubesc sincer. Va iubesc cand nu va spun ca mi-e pofta de cirese rau, cand uit sa trec pe la voi fiindca ma intalnesc pe strada cu altcineva... si ma las dusa, cand ma pierd in aventuri pasionale cu printi sau broaste, cand ma intind in pat si zambesc dar nu va trimit mesaj sa va spun, cand plec in vacante cu altcineva decat cu voi, cand nu va iau sfaturile in serios, cand uit sa va ascult, cand ma gandesc mai intai la mine, cand nu va sun sa iesim pe motoare, cand nu ma sunati ncii voi pe mine si cu toate astea ne intalnim, cand rad ca ati facut o gafa, cand spun replici din filme si adopt roluri ca sa vi se ridice colturile gurii, cand adun flori de pe campurile DN-ului mare-bucuresti, cand nu gasesc loc de parcare, cand uit sa va fac portrete desi stati intr-o lumina buna, cand nu va bag in seama, cand tip ca sa ma fac auzita, cand cer sa fiu rasfatata, cand petrecem ore-n sir pe balconul ingust...
Va iubesc ce mai incolo si-ncoace!
Retineti asta.
Atat.
marți, 27 mai 2008
E 13 tot timpul?
Am picat ultima restanta din ultima sesiune de inainte de licenta. Eu alaturi de alti cativa colegi care au avut nenorocul de a intalni cele 3 asistente frustrate care ne-au demonstrat ca optionalul lor este IMPORTANT: nu intram in licenta daca nu-l luam.
Braaavo doamnelor! mare lectie ne-ati dat!
Calitatea vietii noastre e precara acum, din cauza voastra!
Hai!
Braaavo doamnelor! mare lectie ne-ati dat!
Calitatea vietii noastre e precara acum, din cauza voastra!
Hai!
duminică, 25 mai 2008
M-a jucat pe degete.
Dimineata de sambata incepe la 3 cand eu si R. plecam de la Po spre Ota unde avea sa fie after party. Racoare, petreceri, trafic... ca doar e noaptea alba a galeriilor. In decurs de 20 de minute, intre Cercul Militar si Cismigiu cel putin 6 indivizi ne-au adresat apelative ca tarfelor, curvelor, interesandu-se de preturi si numere de telefon.
Dupa o dimineata-noapte perfecta ...
M-am trezit mai tarziu decat imi propusesem dar cu gandul ca proiectele trebuie facute pana seara... deschid laptopul, firefox... nimic. Nicio conexiune nu s-a legat de mine.
Seara, am rupt cheia in usa.
Po mi-a copt expadrilele in cuptorul cu microunde. S-au transformat obiecte decorative.
La petrecere
- Esti atat de frumoasa... atat de frumoasa incat devii irelevanta.
- You're so beautiful, such a beautiful girl P., but you know, we're intellectuals.
- I-ai agatat barbatul. Ha-ha!
- Desigur ca nu, il chema sotia...
- Ei stii tu, agatat intre ghilimele; si-un cot in coaste.
Am mancat resturile unui bufet suedez, fosta mancare sculptata.
M-am asezat pe super-glue cu rochia de printesa.
L-am condus pe cel mai agresiv arhitect din tara spre o voma pe Calea Victoriei.
Cand sa-mi trag rasuflarea, simt o mangaiere pe picior, zambesc si ating locul rasfatat. Coliziunea cu gandacul crocant, mare, negru m-a paralizat.
In cele din urma, am adormit precauta ... am visat ca lui P. i s-a rupt un dinte. AND IT DID! :))
Dupa o dimineata-noapte perfecta ...
M-am trezit mai tarziu decat imi propusesem dar cu gandul ca proiectele trebuie facute pana seara... deschid laptopul, firefox... nimic. Nicio conexiune nu s-a legat de mine.
Seara, am rupt cheia in usa.
Po mi-a copt expadrilele in cuptorul cu microunde. S-au transformat obiecte decorative.
La petrecere
- Esti atat de frumoasa... atat de frumoasa incat devii irelevanta.
- You're so beautiful, such a beautiful girl P., but you know, we're intellectuals.
- I-ai agatat barbatul. Ha-ha!
- Desigur ca nu, il chema sotia...
- Ei stii tu, agatat intre ghilimele; si-un cot in coaste.
Am mancat resturile unui bufet suedez, fosta mancare sculptata.
M-am asezat pe super-glue cu rochia de printesa.
L-am condus pe cel mai agresiv arhitect din tara spre o voma pe Calea Victoriei.
Cand sa-mi trag rasuflarea, simt o mangaiere pe picior, zambesc si ating locul rasfatat. Coliziunea cu gandacul crocant, mare, negru m-a paralizat.
In cele din urma, am adormit precauta ... am visat ca lui P. i s-a rupt un dinte. AND IT DID! :))
vineri, 23 mai 2008
Ritual.
Stramosii mei aveau o suma de ritualuri cu care aduceau ploaia, incoronau un lider de trib, jertfeau un animal zeului, vanau animale salbatice care le asigurau supravietuirea etc. etc. Eu, mediu urban, 2008, imi descopar tot felul de ritualuri in care cred cu tarie. Intr-adevar pe mine ma ajuta si publicitatea sa am incredere in produse, pe stramosi nu stiu ce-i asigura/indemna.
Asta seara, pornita sa fac curatenie, m-am oprit sa trag un ochi printr-o farmacie... raceala, m-am gandit, trebuie sa aiba si ea un leac. M-am impotmolit in rafturile stralucitor de iluminate, cu sute de produse de cosmetica, cu machiaj glamour trash, pungute indungate cu mini seturi de printese. Si... pana sa ajung la aspirina si paracetamol mi-au cazut ochii pe rafturile cu creme. NIVEA - crema autobronzanta. CeeEE??? Asta era visul meu, sa nu stau la mare la orele sigure sa prind razele bune, sa nu ma tina dorinta de pigment a pielii sa nu ma adapostesc la o terasa umbrita, unde sa beau suc de portocale rosii cu gheata si sa cunosc prieteni. Si iata, la inceputul acestei veri imi cade Nivea in mana.
Ma duc, o platesc, citesc instructiunile, efectele, ma rog si data expirarii pe drum, trec pe rosu, uit sa iau suc, paine... firesc intru direct in dus. Ritualul cu dusul nu-l sar, nici macar pentru crema autobronzanta. Dupa o ora de acoperire cu spuma, clabuci, apa fierbinte, aburi, miscari gratioase, dezechilibrari, ... sunt gata.
Da, am crema autobronzanta pe mine chiar in acest moment.
Astept sa vad, maine dimineata cand ma voi uita in oglinda cum o s-o arda pigmentu' meu?
Somn usor!
Asta seara, pornita sa fac curatenie, m-am oprit sa trag un ochi printr-o farmacie... raceala, m-am gandit, trebuie sa aiba si ea un leac. M-am impotmolit in rafturile stralucitor de iluminate, cu sute de produse de cosmetica, cu machiaj glamour trash, pungute indungate cu mini seturi de printese. Si... pana sa ajung la aspirina si paracetamol mi-au cazut ochii pe rafturile cu creme. NIVEA - crema autobronzanta. CeeEE??? Asta era visul meu, sa nu stau la mare la orele sigure sa prind razele bune, sa nu ma tina dorinta de pigment a pielii sa nu ma adapostesc la o terasa umbrita, unde sa beau suc de portocale rosii cu gheata si sa cunosc prieteni. Si iata, la inceputul acestei veri imi cade Nivea in mana.
Ma duc, o platesc, citesc instructiunile, efectele, ma rog si data expirarii pe drum, trec pe rosu, uit sa iau suc, paine... firesc intru direct in dus. Ritualul cu dusul nu-l sar, nici macar pentru crema autobronzanta. Dupa o ora de acoperire cu spuma, clabuci, apa fierbinte, aburi, miscari gratioase, dezechilibrari, ... sunt gata.
Da, am crema autobronzanta pe mine chiar in acest moment.
Astept sa vad, maine dimineata cand ma voi uita in oglinda cum o s-o arda pigmentu' meu?
Somn usor!
Decizii si lipsuri.
De cate ori merg in Expirat imi jur ca n-o sa mai calc vreodata pe-acolo.
Nu-mi explic impulsurile astea de a iesi doar de dragul iesitului. Si seara incepuse bine cu o piesa de teatru absurda, de fapt atat de absurda incat s-a incurcat cu nereusita. Am adormit atat cat sa-mi recapat puterile pe scaunele rosii, de catifea si am hotarat sa prelungesc seara cu prietenii.
De ce am ales Expiratul, habar n-am.
Nu e vorba de muzica, Tomita a stiut sa ritmeze atmosfera doar ca oamenii din jur sunt genul care-mi dau o stare de sictir asa de puternica incat nu ma mai pot detasa iar bratele, picioarele, gatul si mimica nu mai sunt conduse decat de o stare de greata.
Barbati beti inca de la 10, care incercau sa innoade becuri si care se luptau cu capul plin de par slinos. Fete emo care mai de care mai tapate si cu cercei intepati la fiecare 10 cm2 de piele. Ma-ntreb daca ele folosesc vreodata cremele hidratante sau doar creme antiinflamatoare. Scarbos!
In rest cativa prieteni de-ai dj-ilor care dupa 2-3 halbe de bere reusesc sa-si sustina amicul aclamand in fata pupitrului plin de pahare goale.
Am plecat dupa o ora ingrozitor de lunga si obositoare, cu pachetul de tigari abia cumparat din ultimii bani furat de unul dintre cei alcoolizati. Dar ... poti sa te pui cu masculii controlati de grade?
Gata. Fac public. Nu mai calc in Expirat.
Nu-mi explic impulsurile astea de a iesi doar de dragul iesitului. Si seara incepuse bine cu o piesa de teatru absurda, de fapt atat de absurda incat s-a incurcat cu nereusita. Am adormit atat cat sa-mi recapat puterile pe scaunele rosii, de catifea si am hotarat sa prelungesc seara cu prietenii.
De ce am ales Expiratul, habar n-am.
Nu e vorba de muzica, Tomita a stiut sa ritmeze atmosfera doar ca oamenii din jur sunt genul care-mi dau o stare de sictir asa de puternica incat nu ma mai pot detasa iar bratele, picioarele, gatul si mimica nu mai sunt conduse decat de o stare de greata.
Barbati beti inca de la 10, care incercau sa innoade becuri si care se luptau cu capul plin de par slinos. Fete emo care mai de care mai tapate si cu cercei intepati la fiecare 10 cm2 de piele. Ma-ntreb daca ele folosesc vreodata cremele hidratante sau doar creme antiinflamatoare. Scarbos!
In rest cativa prieteni de-ai dj-ilor care dupa 2-3 halbe de bere reusesc sa-si sustina amicul aclamand in fata pupitrului plin de pahare goale.
Am plecat dupa o ora ingrozitor de lunga si obositoare, cu pachetul de tigari abia cumparat din ultimii bani furat de unul dintre cei alcoolizati. Dar ... poti sa te pui cu masculii controlati de grade?
Gata. Fac public. Nu mai calc in Expirat.
miercuri, 21 mai 2008
Vreme.
Cat s-a mai pregatit sa ne bucure!
Miroase proaspat. Zambesc cu parul ud lipit de obraji si mainile cu picuri prelungi.
Ce dor mi-a fost de ploaia de vara.
Bucurie!
Miroase proaspat. Zambesc cu parul ud lipit de obraji si mainile cu picuri prelungi.
Ce dor mi-a fost de ploaia de vara.
Bucurie!
China si cartea recordurilor.
S-a intamplat o nenorocire cutremuratoare in China. Am exclus orice impuls, curiozitate, interes de a ma uita sau citi despre sarmanii oameni. Azi insa, cand am deschis televizorul am surprins o frantura de stire. Se pare ca unii oamenii vor sa traiasca cu tot dinadinsul. Doar unii.
O femeie de 102 ani a supravietuit cutremurului dupa ce a stat sub daramaturi vreo 12 zile.
Ar putea fi cu usurinta trecuta in cartea recordurilor: "cea mai longeviva viata aproape de moarte".
Probabil asta nu se va intampla fiindca e un trend mai nou sa lupti ca sa fii numit in dictionarul "performantelor". Pentru cele mai dubioase extreme, pentru care iti deformezi viata si devii handicapat constient si muncit. Am vazut femei cu fundul cel mai mare sau aproape de cel mai mare in pozitii sexy ... cred ele... le-as numin gretoase. Barbati care si-au lasat unghiile sa creasca ani de-a randul pana atarnau in tarana, incovoiate si grele care nu le mai permiteau niciun fel de activitate normala.
Oamenii astia nu mai stiu ce sa faca ca sa iasa din ordinar.
Mai bine as da televizorul pe mute, poate imaginile ma pot pacali.
Gata.
O femeie de 102 ani a supravietuit cutremurului dupa ce a stat sub daramaturi vreo 12 zile.
Ar putea fi cu usurinta trecuta in cartea recordurilor: "cea mai longeviva viata aproape de moarte".
Probabil asta nu se va intampla fiindca e un trend mai nou sa lupti ca sa fii numit in dictionarul "performantelor". Pentru cele mai dubioase extreme, pentru care iti deformezi viata si devii handicapat constient si muncit. Am vazut femei cu fundul cel mai mare sau aproape de cel mai mare in pozitii sexy ... cred ele... le-as numin gretoase. Barbati care si-au lasat unghiile sa creasca ani de-a randul pana atarnau in tarana, incovoiate si grele care nu le mai permiteau niciun fel de activitate normala.
Oamenii astia nu mai stiu ce sa faca ca sa iasa din ordinar.
Mai bine as da televizorul pe mute, poate imaginile ma pot pacali.
Gata.
Noaptea.
Mi-e dor sa adorm de la 10 la un film hollywoodian.
Sa ma asez pe jos cu gandul ca va fi o noapte lunga dar nu fiindca am ceva anume de facut. Mi-e dor sa citesc beletristica si sa nu ma mai pierd in reviste de specialitate si studii de piata. Nu mai vreau sa retin nume de sociologi si citate reinventate.
M-am saturat sa traduc cuvinte englezesti pe care nu le voi mai folosi niciodata.
Nu mai am timp de mine. Sunt pe fuga, stau sa plec, pierd autobuzul, intarzii la examene de nesomn, nu mai vad nicio bucatica de zi senina fiindca am fruntea incruntata de cele 3 proiecte pe care trebuie sa le termin pana maine.
Ahhh dar si cand s-or duce toate!
Hai!
Maria... sunt sigura ca dupa perioada asta vom putea si noi sa ne-nvartim in jurul pamantului, ca soarele asta care se misca cam repede. Mai e asa de putin :)
Sa ma asez pe jos cu gandul ca va fi o noapte lunga dar nu fiindca am ceva anume de facut. Mi-e dor sa citesc beletristica si sa nu ma mai pierd in reviste de specialitate si studii de piata. Nu mai vreau sa retin nume de sociologi si citate reinventate.
M-am saturat sa traduc cuvinte englezesti pe care nu le voi mai folosi niciodata.
Nu mai am timp de mine. Sunt pe fuga, stau sa plec, pierd autobuzul, intarzii la examene de nesomn, nu mai vad nicio bucatica de zi senina fiindca am fruntea incruntata de cele 3 proiecte pe care trebuie sa le termin pana maine.
Ahhh dar si cand s-or duce toate!
Hai!
Maria... sunt sigura ca dupa perioada asta vom putea si noi sa ne-nvartim in jurul pamantului, ca soarele asta care se misca cam repede. Mai e asa de putin :)
A19.
A 19 are cel mai tentant balcon.
Pentru prima data in aceasta vara m-am strecurat pe usa din bucatarie... "Terasa" ingusta de-o mana, de forma unui L rotunjit, cu grilaj rar si lipsit de credibilitate. Etajele se distorsioneaza brusc, 5 inseamna 8, 8 inseamna 300 de metri... grilajul e instabil, blocul are bulina, cad!!!
De fapt... nimeni nu cade. E doar o prima impresie. Acum, balconul imi pare un culcus perfect, care te lasa sa cuprinzi cu privirea si turnul bisericii si cladirea de birouri cu camere portocalii si scara sculptata minutios a blocului de vizavi si acoperisul caselor.
Azi m-am intors acasa. Goala si curata, usor prafuita dar intr-o asteptare linistita. Am salutat-o din prag si am cutreierat in lung si-n lat. Am deschis bagaje, am aranjat obiecte, am schimbat locul canilor galbene si am inviat florile moarte.
E lumina si haos. Hainele s-au incurcat pe parchet si biletele de autobuz, printurile, sticlele de suc, pachetele de tigari, toate ne incurca iar pasii.
Hai!
sâmbătă, 17 mai 2008
Forest party.
Mi-am urcat ochii pana-n varfuri de copaci inalti si am dansat cu proiectiile verzi care-mi delimitau vizual impulsurile. Am vazut pentru prima oara urbanii trasferati in natura si tare frumosi sunt... pana la 5.
Hai!
Hai!
vineri, 16 mai 2008
Hai story.
Eu si omul pesterilor am surprins o poveste despre zbor.
Autor si personaj principal: Maria :)
Se facea ca Maria, cu forta mintii si cu o dorinta de nebanuit reusea sa zboare. Incepea cu pasi usori si veseli, apoi se-nfigea cu talpa in pamant si-si lua avant ca urmatorii 2-3 pasi sa-i parcurga impotriva legii gravitationale. Si iar pasea pe sol si incerca figura cu un avant si mai mare si asa, cu multa staruinta si exercitiu, se trezeste Maria la 50-60 de metri departare de pamant.
Mariei ii e teama de inaltime dar si mai teama ii este de cadere, totusi cand a vazut un copil minuscul intr-un ochi de apa albastru, a intins pumnul stang in fata (fiindca intr-adevar aceasta pozitie inlesneste zborul) si... cu sufletul la gura, cu ochii atintiti asupra tintei si dintii inclestati gata sa opreasca visul... s-a trezit. Insa si noi si mai ales ea suntem convinsi ca acel copil... a trait.
Regula nr. X:
Faptele bune din vise SE PUN!
Hai, ma retrag sa-mi mai spal un pacat :)
Autor si personaj principal: Maria :)
Se facea ca Maria, cu forta mintii si cu o dorinta de nebanuit reusea sa zboare. Incepea cu pasi usori si veseli, apoi se-nfigea cu talpa in pamant si-si lua avant ca urmatorii 2-3 pasi sa-i parcurga impotriva legii gravitationale. Si iar pasea pe sol si incerca figura cu un avant si mai mare si asa, cu multa staruinta si exercitiu, se trezeste Maria la 50-60 de metri departare de pamant.
Mariei ii e teama de inaltime dar si mai teama ii este de cadere, totusi cand a vazut un copil minuscul intr-un ochi de apa albastru, a intins pumnul stang in fata (fiindca intr-adevar aceasta pozitie inlesneste zborul) si... cu sufletul la gura, cu ochii atintiti asupra tintei si dintii inclestati gata sa opreasca visul... s-a trezit. Insa si noi si mai ales ea suntem convinsi ca acel copil... a trait.
Regula nr. X:
Faptele bune din vise SE PUN!
Hai, ma retrag sa-mi mai spal un pacat :)
joi, 15 mai 2008
333.
Imi place spectacolul in care am intrat: provocari si dorinte.
Mi s-a urcat sangele-n cap.
Maine, va povestesc cum imi zboara prietenii in vise.
Hai!
PS: De-un timp ma joc cu vremea. Ea a ascuns vara iar eu o caut. E rece sau cald in functie de cat de aproape sunt de marea descoperire... iar azi... a fost tare cald :) Am gasit varaaa!!!
Mi s-a urcat sangele-n cap.
Maine, va povestesc cum imi zboara prietenii in vise.
Hai!
PS: De-un timp ma joc cu vremea. Ea a ascuns vara iar eu o caut. E rece sau cald in functie de cat de aproape sunt de marea descoperire... iar azi... a fost tare cald :) Am gasit varaaa!!!
miercuri, 14 mai 2008
marți, 13 mai 2008
13 Mai.
E 13. Am doua examene si un brat de cursuri. Mananc, de o ora, jumatate de lingura de unt de arahide si fac orice altceva decat sa invat.
Traiesc un reality show or so it seems.
Suntem 3 oameni complet diferiti adunati intr-un apartament, nevoiti sa supravietuim 3 poate 4 saptamani. Cateodata chiar cred asta, de cele mai multe ori rad. Si azi, cand eu dormeam pe canapeaua din sufragerie aud zgomote ciudate in hol, reality show-ul are ceva rating daca au mai adus doi oameni. Un cuplu, simpatic, o iubire de 11 ani ca-n prima zi... si noi 3, cei care razbisem celor 8-9 zile :)) - ah ce frumoase-s serile cu Ioana-n bucatarie!
Fac cu mana camerei din coltul din dreapta sus si ma rog sa nu dea vreo inundatie peste noi si sa avem si noi niste bani cu care sa nu fim nevoiti sa mizam la table. hahaha
Hai!
Traiesc un reality show or so it seems.
Suntem 3 oameni complet diferiti adunati intr-un apartament, nevoiti sa supravietuim 3 poate 4 saptamani. Cateodata chiar cred asta, de cele mai multe ori rad. Si azi, cand eu dormeam pe canapeaua din sufragerie aud zgomote ciudate in hol, reality show-ul are ceva rating daca au mai adus doi oameni. Un cuplu, simpatic, o iubire de 11 ani ca-n prima zi... si noi 3, cei care razbisem celor 8-9 zile :)) - ah ce frumoase-s serile cu Ioana-n bucatarie!
Fac cu mana camerei din coltul din dreapta sus si ma rog sa nu dea vreo inundatie peste noi si sa avem si noi niste bani cu care sa nu fim nevoiti sa mizam la table. hahaha
Hai!
luni, 12 mai 2008
vineri, 9 mai 2008
joi, 8 mai 2008
Ruleta ruseasca.
Mi-a fost dat in carti. Mda si mie-mi suna ciudat.
Pe scurt, mi-am pus o dorinta care in urma unor rasfirari ale cartilor se dovedea a fi posibila/probabila/imposibila. De altfel, in urma aceluiasi joc aflam si cand se va intampla fericita prezicere dorita de mine.
Probabilitatea implinirii dorintei mele era maxima iar 8 este momentul propice.
Azi e 8. Zambesc pe sub mustati, inca o poveste cu final fericit.
Traiesc orice poveste mi se ofera sau provoc cu acelasi avant imprevizibil. Asta inseamna sa ai 17 ani, nu?
Hai!
Cu ochii mintii.
In stufarisul din delta traiesc zane mici cu aripioare de musculite, doar ca roz, cu talie de viespe si ochi de libelula doar ca linistiti de orbite, iar rochia e ca aripile unui fluturas.
Doar ca nimeni nu le-a vazut.
Sunt sigura.
Renasterea.
Simt un gand constient cum imi sageteaza respiratia monotona. Intaia intrebare, diferita poate de cea de la nastere, este cat e ceasul?, apoi ma desting, imi relaxez bratele, spatele, gatul trebuie mereu miscat spre o pozitie mai buna... mai stau doua minute in vis, ma desprind de micile legaturi cu realitatea si continui sa plutesc, abia atunci stiu ca asta fac. E perfect, desi stiu ca din cauza acestor doua-noua minute voi uita toate visele dar ... ma rasfat, dialoghez, uit, ma arunc sa zbor, ma plictisesc, mi-e frig la picioare, schiez, iubesc... atipesc...
"Cat e ceasul? Gata, trebuie sa mai fac un efort mic, mauntel, firav, minuscul, infim....", atipesc iar.
"Cat e ceasul?"
- Ana, hai! E cafea si tarziu.
Intredeschid un ochi, lent astfel incat sa gasesc spatiul minim prin care lumina sa strabata si sa-mi atinga retina somnoroasa, dar totusi sa disting cateva umbre si culori stinse de gene. Incordez cate un muschi ca sa ma asigur ca-l am si sa ma regasesc. Imi misc degetele, apuc cu ambele maini plapuma si o asez pana sub gat. Deschid ochii larg. Azi..."
(zilnica)
marți, 6 mai 2008
Nu iesim nicaieri.
Maine am examen la sociologie urbana. Toata seara am navigat pe internet. M-am gandit ca pe-aici o arde urbanu', sau in fine o alta metafora cu oglinda orasului :))
Dar printre astea se intampla numeroase alte lucruri care imi distrag atentia. N-am vrut sa-mi fac liste de prioritati. Nu mi-am facut nici acum, mi-am schitat, totusi, un orar al examenelor.
De ieri mi-am schimbat locul de munca si meseria. Ma tenteaza sa zambesc in nas stabilitatii si de cele mai multe ori o fac. E planul care-mi iese cel mai bine si de care ma tin cu indarjire. Ma refer cel putin la partea profesionala.
Am fost la Sulina. Mai devreme decat ma asteptam, mai tanara si ea. O primavara rece si umeda care ne-a pacalit cu-n soare cu dinti, vazut de cele mai multe ori ziua :). Liniste, toropeala de liniste, ne-am plimbat lenes pe plaja pustie si-am sarit peste conventii, tevi si printre altele dricuri. La fel de imprevizibila ca-ntotdeauna, Sulina.
Ma gandesc ca o sa ma indragostesc, acum.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
