Aseara am fost la concertul aniversar 10 ani OCS. Cu pasi nesiguri, nu-i mai ascultasem din liceu cand caseta lor era un gen de lovemark. Nu mi-am imaginat ca ma voi duce vreodata in Studio Martin ca sa ascult "Oda in Piata Romana", dar iata ca pasii mi-au fost indrumati spre.
Multi copii, hipi, rocarasi, punkeri...de toate pentru toti.
Artistul, de care si eu ca noi toate am fost indragostita era foooarte emotionat, beat sau drogat.
S-a incins pogo atat pe pseudo-bluzuri cat si pe solourile de chitara. S-au dat coate, s-au primit, s-a lasat cu transpiratie si fete de liceu ridicate de maini horny deasupra multimii.
Nimic deosebit, in afara de proiectia din spatele artistilor cu videourile lor din cei 10 ani de activitate intensa, sau de "bataie de joc"- precum ei au declarat...adica ATAT. Ce sa zic?! La multi ani voua, de dragul celor pe care inca ii incantati.
Hai!
Sibiul ne asteapta! :)
vineri, 26 octombrie 2007
joi, 25 octombrie 2007
Hapciu e cel mai bun spa
Ma simt ca dupa un stranut continuu.
ABOUT YOU NOW
Senzatia de dupa stranut este una dintre preferatele mele. Imi pare rau ca nu-mi aduc aminte de primul meu stranut.
Imi amintesc de visul meu implinit la gradinita cand m-am transformat in Ceanusareasa si de printul badaran incaltat in papuci de cauciuc si cu sosete rupte.
Imi amintesc de primul sarut din spatele blocului cand am jurat ca limba mea nu ar trebui sa atinga altceva decat mancare comestibila si cavitatea MEA bucala.
Imi amintesc de camera de camin constantean plina de urme ale unor oameni necunoscuti, de patura groasa care trasformase patul din grilaj de fier intr-un pat nuptial si de nelipsita melodie "erotica" Speedy Gonzales, demult voiam sa multumesc radioului Mamaia pentru alegerea facuta.
Si primul stranut, oare de ce l-am lasat fara amprente?!
Cum se umple pentru o secunda gandul de ne-gandire, o deplina relaxare primordiala. O detasare completa, un fel de usita spre cel mai frumos vis...asta e pentru mine "dupa stranut".
Iar tu... esti un stranut continuu. Imagineaza-ti...
ABOUT YOU NOW
Senzatia de dupa stranut este una dintre preferatele mele. Imi pare rau ca nu-mi aduc aminte de primul meu stranut.
Imi amintesc de visul meu implinit la gradinita cand m-am transformat in Ceanusareasa si de printul badaran incaltat in papuci de cauciuc si cu sosete rupte.
Imi amintesc de primul sarut din spatele blocului cand am jurat ca limba mea nu ar trebui sa atinga altceva decat mancare comestibila si cavitatea MEA bucala.
Imi amintesc de camera de camin constantean plina de urme ale unor oameni necunoscuti, de patura groasa care trasformase patul din grilaj de fier intr-un pat nuptial si de nelipsita melodie "erotica" Speedy Gonzales, demult voiam sa multumesc radioului Mamaia pentru alegerea facuta.
Si primul stranut, oare de ce l-am lasat fara amprente?!
Cum se umple pentru o secunda gandul de ne-gandire, o deplina relaxare primordiala. O detasare completa, un fel de usita spre cel mai frumos vis...asta e pentru mine "dupa stranut".
Iar tu... esti un stranut continuu. Imagineaza-ti...
luni, 22 octombrie 2007
Caramea, menta, teatru - tu
Nu-mi plac caramelele. Oricat de bune ar fi nu le pot manca. Cand eram mica si petreceam mai mult de jumatate de an la bunica mea, in Crivina, mama imi aducea de cate ori venea cantitati industriale de biscuiti Petit Beurre si caramele. Maro si patrate. Imi aduc aminte ca mi se lipeau de masele, de cerul gurii, imediat ce-si pierdeau din tarie, fizic vorbind...
Menta din ceai, ciocolata, prajituri si alte sortimente culinare imi face rau. Sa nu-mi dati menta nici in gluma. Mai bine beau un shot de Uzo...macar imi pierd simturile estetice si cateva papile gustative-mi mor imbufnate ca nu le respect gusturile.
Teatru Bulanda - Gradina Icoanei.
Ploaie, aceeasi ploaie care ne-a sugrumat tot weekendul nu ne-a stat in cale. Molly Sweeny. O piesa cu o tema interesanta, o femeie oarba care mi-a deschis ochii. Primele sentimente de dupa au fost ca imi doresc sa inot cu ochii inchisi si ca nu e atat de bine sa treci de la intuneric la prea multa informatie. Nu ma asteptam ca dupa dialogul disruptiv al lui Serban si cel lipsit de implicare al doctorului Rise sa-mi mai intepe ceva interesul. Molly a reusit sa faca asta, in ultimul monolog. Lumea reala si imaginatia se impletesc perfect, nu-mi dau seama exact daca vad sau nu... am fost oarba, nu-mi dadeam seama daca pot sa deosebesc lumina de intuneric...acum stiu. Nu pot.
Firul din tavan care s-a transformat in undita la sfarsit, dulapul prelungit la infinit cu simetrie, iluzia optica care m-a facut sa lacrimez o ora jumatate... te sorb, sa nu te sperii ...
"Everything will be OK in the end.
And if it's not OK...
Then it's not the end."
Menta din ceai, ciocolata, prajituri si alte sortimente culinare imi face rau. Sa nu-mi dati menta nici in gluma. Mai bine beau un shot de Uzo...macar imi pierd simturile estetice si cateva papile gustative-mi mor imbufnate ca nu le respect gusturile.
Teatru Bulanda - Gradina Icoanei.
Ploaie, aceeasi ploaie care ne-a sugrumat tot weekendul nu ne-a stat in cale. Molly Sweeny. O piesa cu o tema interesanta, o femeie oarba care mi-a deschis ochii. Primele sentimente de dupa au fost ca imi doresc sa inot cu ochii inchisi si ca nu e atat de bine sa treci de la intuneric la prea multa informatie. Nu ma asteptam ca dupa dialogul disruptiv al lui Serban si cel lipsit de implicare al doctorului Rise sa-mi mai intepe ceva interesul. Molly a reusit sa faca asta, in ultimul monolog. Lumea reala si imaginatia se impletesc perfect, nu-mi dau seama exact daca vad sau nu... am fost oarba, nu-mi dadeam seama daca pot sa deosebesc lumina de intuneric...acum stiu. Nu pot.
Firul din tavan care s-a transformat in undita la sfarsit, dulapul prelungit la infinit cu simetrie, iluzia optica care m-a facut sa lacrimez o ora jumatate... te sorb, sa nu te sperii ...
"Everything will be OK in the end.
And if it's not OK...
Then it's not the end."
sâmbătă, 20 octombrie 2007
Ce nu poti evita, accepta cu placere.
Dupa mult timp in care raca dintre iMac si PC ne-a framantat, dupa ce mai multe batalii au fost castigate de plasticul alb si provocator al macului, de ufpt-ul icoanelor inchise si de dexteritatea pe care ti-o permite in photoshop...azi, am deschis vechiul toshiba. Greoi, negru de suparare, cu culori subiectivizate de lipsa pixelilor...
L-am sters de praf, 10 minute pana sa reinvie si apoi am vazut amprentele mele, noastre....am vazut o vara de muzica si povesti, 3 luni de jocuri si internet wireless care acum nu mai da pe la noi si binecunoscutul proverb chinezesc sub deviza caruia am trait noi, armeneasca 19.
Si-atunci, de ce sa lasam tehnologia sa ne ia zambetul unor vremuri frumoase in care viteza de actiune nu ne incomoda iar negrul era o culoare atat de optimista si vesela.
Asa ca dragii mei zambiti pentru ca in continuare ne va bantui:
"Ce nu poti evita, accepta cu placere".
L-am sters de praf, 10 minute pana sa reinvie si apoi am vazut amprentele mele, noastre....am vazut o vara de muzica si povesti, 3 luni de jocuri si internet wireless care acum nu mai da pe la noi si binecunoscutul proverb chinezesc sub deviza caruia am trait noi, armeneasca 19.
Si-atunci, de ce sa lasam tehnologia sa ne ia zambetul unor vremuri frumoase in care viteza de actiune nu ne incomoda iar negrul era o culoare atat de optimista si vesela.
Asa ca dragii mei zambiti pentru ca in continuare ne va bantui:
"Ce nu poti evita, accepta cu placere".
vineri, 19 octombrie 2007
Pic pic
E prima zi de toamna. Azi.
Miroase a vechi innoit de-o noua toamna.
Miroase a putred de natura.
Miroase a case boieresti.
Miroase a praf potolit de tropot.
Miroase a noi priviri in-pre-jur.
Miroase a vechi innoit de-o noua toamna.
Miroase a putred de natura.
Miroase a case boieresti.
Miroase a praf potolit de tropot.
Miroase a noi priviri in-pre-jur.
joi, 18 octombrie 2007
In plin proces de (re)indragostire.
3 ore. Poate mai putin ca sa ma las inclestata.
Un verde crud infragezit de ceata din lumina puternica a strazii.
Doi ochi alunecosi si altii doi ametiti.
Secretele capitalei, interventia bunicului, simetrie si coregrafie comuna.
Purtarea pe stradutele inguste, atentia acordata cladirilor vechi si resturilor de istorie si buzelor proaspat conturate de aerul rece.
De ce ma (re)indragostesc?
Hai!
Un verde crud infragezit de ceata din lumina puternica a strazii.
Doi ochi alunecosi si altii doi ametiti.
Secretele capitalei, interventia bunicului, simetrie si coregrafie comuna.
Purtarea pe stradutele inguste, atentia acordata cladirilor vechi si resturilor de istorie si buzelor proaspat conturate de aerul rece.
De ce ma (re)indragostesc?
Hai!
miercuri, 17 octombrie 2007
Se-ntoarce roata.
- Hai aici!
- Nu stiu cand, iar drumul pana la tine nu e un gazon cu iarba cruda in care sa ma-mbat de fericire.
- Dar eu am plivit si udat atata drumul ala...
- Fara urme, asa faci mereu...nu lasi nicio urma vizibila...
- Preferi lumi magice pe coapsa stanga?!
- Cu drag. Miros si gust din fiecare colt magic indulcit de zambete.
- Nu stiu cand, iar drumul pana la tine nu e un gazon cu iarba cruda in care sa ma-mbat de fericire.
- Dar eu am plivit si udat atata drumul ala...
- Fara urme, asa faci mereu...nu lasi nicio urma vizibila...
- Preferi lumi magice pe coapsa stanga?!
- Cu drag. Miros si gust din fiecare colt magic indulcit de zambete.
Flu Flu
Azi in 90.
Spre servici, mereu in intarziere, cu nasu-n cartea verde speriata de prea mult mov.
Am vazut o femeie frumoasa, nu-mi place s-o numesc batrana, varstnica...iar bunicuta nu era.
Cu sacou din in, o impletitura fina de cremuri, fusta usor evazata, balerini tomnatici si privirea aceea calda cu un zambet la fiecare colt de trasatura.
M-a privit si mi-a oferit locul...in condiitile in care eu am 21 ani si ea avea cel putin 60.
M-am asezat electonic, tehnologic, hipnotic. I-am zambit apoi si s-a apropiat de mine si m-a mangaiat pe umar:
"- M-am mutat in provincie, nu mai cunosc bunele maniere de pe-aici..."
Si era sincera, si deloc ironica....si se simtea mai tanara decat mine...asta e clar. Si-am iubit-o instantaneu si a simtit.
Hai!
Spre servici, mereu in intarziere, cu nasu-n cartea verde speriata de prea mult mov.
Am vazut o femeie frumoasa, nu-mi place s-o numesc batrana, varstnica...iar bunicuta nu era.
Cu sacou din in, o impletitura fina de cremuri, fusta usor evazata, balerini tomnatici si privirea aceea calda cu un zambet la fiecare colt de trasatura.
M-a privit si mi-a oferit locul...in condiitile in care eu am 21 ani si ea avea cel putin 60.
M-am asezat electonic, tehnologic, hipnotic. I-am zambit apoi si s-a apropiat de mine si m-a mangaiat pe umar:
"- M-am mutat in provincie, nu mai cunosc bunele maniere de pe-aici..."
Si era sincera, si deloc ironica....si se simtea mai tanara decat mine...asta e clar. Si-am iubit-o instantaneu si a simtit.
Hai!
marți, 16 octombrie 2007
in proza.
Sofia s-a urcat langa domnul cu baston din fildes...
Nu voia decat sa fuga, sa uite de minimalismul exteriorizat al acelui oras care urla in liniste. Sunetul trenului era ca asfintitul pe un lac inghetat. S-a temut pentru degetele mereu fragile care ar fi degerat de atata extaz de culoare si puf.
S-andoit de la mijloc si a cautat ceva in geanta cu multe intrari dintr-o piele intarita de vreme. A scos un caiet ingalbenit si un pix chinezesc. A notat ceva si a lasat caietul deschis langa ea.
Cum toti ochii fug, Sofia si-a antrenat cursa de 100 de cm viteza cu finalul in primele 3 randuri. Un scris colturos cu un albastru verzui de calimara, nerespectand liniile ajutatoare. A mangaiat cu genele indepartate nuanta care-i trantea atatea amintiri in fata.
"17 Noiembrie 2007 – TREN PERSONAL, VAGON 3, LOC 64. 27 ani, bruneta, ochi mari, buze, canadiana moderna verde cu cachi. Intelectuala dar trista.”
Ochii i s-au impaienjenit...de unde sa stie?oare a lasat caietul acolo voit?de ce nu a spus nimic despre buzele mele?poate trebuie sa le misc in vorbe inainte....putea sa spuna macar ca sunt rosii, sau sterse, sau subtiri....
(Nu, nu e vorba despre o Bridget Jones, este vorba despre o tanara care a trait doar 2 ani in perioada comunista, restul nu si-i aminteste sau nu i-a trait pur si simplu.)
- Buna ziua, imi cer scuze de intarziere, dar a trebuit sa ma dezmortesc in soapta...
- Fiindca trebuia sa-ti formezi un contur de vorbe ca sa stiu sa spun ceva...
- Ma scuzati...n-am inteles...despre ce vor.....
- Despre buzele tale, nu asta voiai sa intrebi?De ce nu am scris nimic despre buzele tale?
- A, de un..? Nu vreau sa folosesc mii de scuze ca sa incep o discutie cu dumneavoastra. Asta fac oamenii cand sunt expusi unor asemenea teste.
- Asta nu e un test. Cum te numesti?
- Cine sunteti?
- ....
Intinde o mana tremuranda, nu de emotie probabil si apuca balbait caietul de un colt. Noteaza ceva si il aseaza la loc, de data aceasta inchis.
- Acum...am observat ca esti curioasa...mai ai intrebari ca dupa aia sa ne urmam calatorie placuta si sa ne lasam atipiti de trenul halucinogen...
- Nu...nu am intrebari, nu va cunosc.
- Cert, dar intrebari, tocmai fiindca nu ai raspunsuri, trebuie sa fie. Ai dreptul la 2.
- As prefera sa....sa-mi dati agenda si sa nu-mi raspundeti la nicio intrebare.
- In general nu accept troc, isi alungi privirea pana la caiet,dar....de data aceasta, apoi spre mainile ei rosii de frig, fiindca ai cerut atat de firesc acest schimb, isi ridica privirea mult mai relaxata si-si destinse pentru prima oara buzele....te rog. E alegerea ta.
Sophia ezita cateva secunde...de ce sa-mi fie teama? Ce pot sa gasesc, poate e un alt bucurestean nebun cum am vazut atatia in 69 si 41. Isi urmari electonica mana, si degete care atinsera cartea. Ochii ii fugeau in mii de parti. O aseza cu grija pe genunchii inghetati si-si sufla in pumni.
Batranul care a urmarit-o pana acum, parea ca acorda mai multa atentie pornirii trenului decat ei.
Se linisti, mangaie marginile...dintr-o data simtea caldura, ii era teama de ce se afla acolo dar simtea cum vechiul emana un fel de emotie calduroasa. „Covoare de frunze ai copacilor genealogici”. Asta era incrustat in coperta de piele, cumva uleioasa de atatea atingeri si amprente. Era probabil cea mai uzata carte veche pe care pusese mana. Isi aminti cum, cand era mica, a gasit intr-o cutie imensa din lemn, toate caietele mamei ei din studentie, dar nu stia sa citeasca. Si a plans o noapte in sir, iar de a doua zi a hotarat sa invete sa citeasca imitand scrisul. Si asta a facut o vara intreaga, a scris cu alta culoare conturul cuvintelor, a ingrosat faptele, dungile, punctele...Dupa 3 ani avea sa invete sa scrie primul cuvant, numele ei...
Dupa vesnicia pe care n-o putea frange a ridicat coperta...grea. Prima pagina, exact ca a unei carti, avea un model decorativ in coltul din dreapta jos, un fel de trunchi de copac cu o radacina care se rasfrangea spre subsol.
„Pentru ca nu vreau sa calc pe oameni fara sa le stiu specia.
Voua, tuturor”.
Mainile ii tremurau din ce in ce mai tare, desi huruitul aerului conditionat se auzea iar caldura izbucnea de peste tot. Dupa ce a gasit ritmul unei respiratii intrucatva normal, mai dadu o pagina. Cu un scris minion, inghiontit si plin de straduinta, scria un copil...mai apoi un adolescent, mai apoi un tanar matur, mai apoi un barbat, pana cand...totul s-a ros...
„Roberta. Colega mea de banca. Roberta are ochii verzi si mainile subtiri. Ea scrie mai frumos ca mine si nu-mi zambeste niciodata. A hotarat ca de maine o sa se mute cu Vlad daca nu o las sa fie atenta la limba romana”.
Paginile s-au scurs una cate una, ca si cum ochii ei erau o clepsidra ce cernea cu repeziciune dar fara acceleratie cuvintele insiruite...
„Ionut si Cornel, primii mei prieteni. Mi-au spus ca daca vreau sa ma joc cu lego-ul lor trebuie sa trec un test. Le-am aratat dar jocul lor nu-mi place asa de mult”
„Ana-Maria. Prima fetita cu care am facut dragoste intr-un lan de sfecla. Ne-a prins bunicul ei si ne-a spus ca ne vede tot timpul cu un aparat special de la presedinte. Oare vede ce scriu si-acum? Doumnule bunic, sa stii ca prima revista porno la tine sub pat am gasit-o!”
„MAT, o fetita de 7 ani care s-a jucat cu mercur si a asteptat o saptamana sa moara precum mama ei a spus ca se intampla daca te joci cu mercurul. Dupa o saptamana a uitat si si-a amintit intr-o seara la 21 de ani.”
„Silviu, vecinul meu care a murit intr-un accident de masina, de-acum voi merge numai cu trenul.”
Umorul negru nu inseamna ca nu trebuie sa zambesti, si-a spus Sophia speriata.
Si-a intors brusc privirea catre partenerul sau de calatorie...
- MMM, as...indrazni sa va intreb...
- Din pacate nu mai ai optiunea asta, si cu un gest cumva impulsiv lua caietul, haina groasa si roasa si bastonul de fildes si iesi din compartiment. Va urez o calatorie lunga si cat mai multe frunze vii...
- ... Si cand s-au transforman numele in date, ore si locuri? si buzele mele?
Nu voia decat sa fuga, sa uite de minimalismul exteriorizat al acelui oras care urla in liniste. Sunetul trenului era ca asfintitul pe un lac inghetat. S-a temut pentru degetele mereu fragile care ar fi degerat de atata extaz de culoare si puf.
S-andoit de la mijloc si a cautat ceva in geanta cu multe intrari dintr-o piele intarita de vreme. A scos un caiet ingalbenit si un pix chinezesc. A notat ceva si a lasat caietul deschis langa ea.
Cum toti ochii fug, Sofia si-a antrenat cursa de 100 de cm viteza cu finalul in primele 3 randuri. Un scris colturos cu un albastru verzui de calimara, nerespectand liniile ajutatoare. A mangaiat cu genele indepartate nuanta care-i trantea atatea amintiri in fata.
"17 Noiembrie 2007 – TREN PERSONAL, VAGON 3, LOC 64. 27 ani, bruneta, ochi mari, buze, canadiana moderna verde cu cachi. Intelectuala dar trista.”
Ochii i s-au impaienjenit...de unde sa stie?oare a lasat caietul acolo voit?de ce nu a spus nimic despre buzele mele?poate trebuie sa le misc in vorbe inainte....putea sa spuna macar ca sunt rosii, sau sterse, sau subtiri....
(Nu, nu e vorba despre o Bridget Jones, este vorba despre o tanara care a trait doar 2 ani in perioada comunista, restul nu si-i aminteste sau nu i-a trait pur si simplu.)
- Buna ziua, imi cer scuze de intarziere, dar a trebuit sa ma dezmortesc in soapta...
- Fiindca trebuia sa-ti formezi un contur de vorbe ca sa stiu sa spun ceva...
- Ma scuzati...n-am inteles...despre ce vor.....
- Despre buzele tale, nu asta voiai sa intrebi?De ce nu am scris nimic despre buzele tale?
- A, de un..? Nu vreau sa folosesc mii de scuze ca sa incep o discutie cu dumneavoastra. Asta fac oamenii cand sunt expusi unor asemenea teste.
- Asta nu e un test. Cum te numesti?
- Cine sunteti?
- ....
Intinde o mana tremuranda, nu de emotie probabil si apuca balbait caietul de un colt. Noteaza ceva si il aseaza la loc, de data aceasta inchis.
- Acum...am observat ca esti curioasa...mai ai intrebari ca dupa aia sa ne urmam calatorie placuta si sa ne lasam atipiti de trenul halucinogen...
- Nu...nu am intrebari, nu va cunosc.
- Cert, dar intrebari, tocmai fiindca nu ai raspunsuri, trebuie sa fie. Ai dreptul la 2.
- As prefera sa....sa-mi dati agenda si sa nu-mi raspundeti la nicio intrebare.
- In general nu accept troc, isi alungi privirea pana la caiet,dar....de data aceasta, apoi spre mainile ei rosii de frig, fiindca ai cerut atat de firesc acest schimb, isi ridica privirea mult mai relaxata si-si destinse pentru prima oara buzele....te rog. E alegerea ta.
Sophia ezita cateva secunde...de ce sa-mi fie teama? Ce pot sa gasesc, poate e un alt bucurestean nebun cum am vazut atatia in 69 si 41. Isi urmari electonica mana, si degete care atinsera cartea. Ochii ii fugeau in mii de parti. O aseza cu grija pe genunchii inghetati si-si sufla in pumni.
Batranul care a urmarit-o pana acum, parea ca acorda mai multa atentie pornirii trenului decat ei.
Se linisti, mangaie marginile...dintr-o data simtea caldura, ii era teama de ce se afla acolo dar simtea cum vechiul emana un fel de emotie calduroasa. „Covoare de frunze ai copacilor genealogici”. Asta era incrustat in coperta de piele, cumva uleioasa de atatea atingeri si amprente. Era probabil cea mai uzata carte veche pe care pusese mana. Isi aminti cum, cand era mica, a gasit intr-o cutie imensa din lemn, toate caietele mamei ei din studentie, dar nu stia sa citeasca. Si a plans o noapte in sir, iar de a doua zi a hotarat sa invete sa citeasca imitand scrisul. Si asta a facut o vara intreaga, a scris cu alta culoare conturul cuvintelor, a ingrosat faptele, dungile, punctele...Dupa 3 ani avea sa invete sa scrie primul cuvant, numele ei...
Dupa vesnicia pe care n-o putea frange a ridicat coperta...grea. Prima pagina, exact ca a unei carti, avea un model decorativ in coltul din dreapta jos, un fel de trunchi de copac cu o radacina care se rasfrangea spre subsol.
„Pentru ca nu vreau sa calc pe oameni fara sa le stiu specia.
Voua, tuturor”.
Mainile ii tremurau din ce in ce mai tare, desi huruitul aerului conditionat se auzea iar caldura izbucnea de peste tot. Dupa ce a gasit ritmul unei respiratii intrucatva normal, mai dadu o pagina. Cu un scris minion, inghiontit si plin de straduinta, scria un copil...mai apoi un adolescent, mai apoi un tanar matur, mai apoi un barbat, pana cand...totul s-a ros...
„Roberta. Colega mea de banca. Roberta are ochii verzi si mainile subtiri. Ea scrie mai frumos ca mine si nu-mi zambeste niciodata. A hotarat ca de maine o sa se mute cu Vlad daca nu o las sa fie atenta la limba romana”.
Paginile s-au scurs una cate una, ca si cum ochii ei erau o clepsidra ce cernea cu repeziciune dar fara acceleratie cuvintele insiruite...
„Ionut si Cornel, primii mei prieteni. Mi-au spus ca daca vreau sa ma joc cu lego-ul lor trebuie sa trec un test. Le-am aratat dar jocul lor nu-mi place asa de mult”
„Ana-Maria. Prima fetita cu care am facut dragoste intr-un lan de sfecla. Ne-a prins bunicul ei si ne-a spus ca ne vede tot timpul cu un aparat special de la presedinte. Oare vede ce scriu si-acum? Doumnule bunic, sa stii ca prima revista porno la tine sub pat am gasit-o!”
„MAT, o fetita de 7 ani care s-a jucat cu mercur si a asteptat o saptamana sa moara precum mama ei a spus ca se intampla daca te joci cu mercurul. Dupa o saptamana a uitat si si-a amintit intr-o seara la 21 de ani.”
„Silviu, vecinul meu care a murit intr-un accident de masina, de-acum voi merge numai cu trenul.”
Umorul negru nu inseamna ca nu trebuie sa zambesti, si-a spus Sophia speriata.
Si-a intors brusc privirea catre partenerul sau de calatorie...
- MMM, as...indrazni sa va intreb...
- Din pacate nu mai ai optiunea asta, si cu un gest cumva impulsiv lua caietul, haina groasa si roasa si bastonul de fildes si iesi din compartiment. Va urez o calatorie lunga si cat mai multe frunze vii...
- ... Si cand s-au transforman numele in date, ore si locuri? si buzele mele?
luni, 15 octombrie 2007
TU
Weekendul asta am realizat cum suntem noi...ne mintim pana credem...
Am vazut cum un om complet rupt a invinovatit 10 oameni din jur ca n-ar putea sa fie niciodata asa ca ei cand de fapt de la el porneste tot acest dezmat...si-atunci ma gandesc: Oare Hitler se gandea ca ce nenorociti sunt nemtii astia de omoara evrei...sau poate Maica Tereza isi spunea in gand ca nebuni is oamenii care-si dedica viata aproapelui....hmmm
Ar fi ciudat sa aflam asta... lumile astea paralele si colturile actiunilor umane de care se ciocnesc neuronii ...
Hai!
Am vazut cum un om complet rupt a invinovatit 10 oameni din jur ca n-ar putea sa fie niciodata asa ca ei cand de fapt de la el porneste tot acest dezmat...si-atunci ma gandesc: Oare Hitler se gandea ca ce nenorociti sunt nemtii astia de omoara evrei...sau poate Maica Tereza isi spunea in gand ca nebuni is oamenii care-si dedica viata aproapelui....hmmm
Ar fi ciudat sa aflam asta... lumile astea paralele si colturile actiunilor umane de care se ciocnesc neuronii ...
Hai!
Ne-am intalnit fara sa ne cunoastem...
Stiti perioadele acelea in care simti ca ti se intampla prea multe lucruri intr-un timp mult prea scurt? Ca nu ai timp sa rumegi, desi de multe ori nu simti nevoia sa faci asta. Ca ai vrea sa ai timp sa eziti, desi de multe ori nu simti nevoia sa faci asta. Ca ai vrea sa iei o gura de aer gandidndu-te la lucruri simple gen cum e vremea, desi de multe ori nu simti nevoia sa faci asta. Ca ai vrea sa traiesti doar in prezent fara sa te mai zgarie atata lucrurile traite...
Ma sperii cand imi aud gandurile...de obicei tac si ne impacam bine atunci...
Ma sperii cand imi aud gandurile...de obicei tac si ne impacam bine atunci...
vineri, 12 octombrie 2007
Gradina japoneza.
Pe Vexatu Vex l-am vazut pentru prima oara dupa ce-i ascultasem melodiile de mii de ori...ma incanta, nu atat ritmul...cat ansamblul cu piscul in versuri....Cum spuneam, eram in Art Jazz Club, in perioada cand Bucurestiul imi era inca strain si incercam sa-i intru sub piele.
Flore si cu Rusu' ne incantau cand a intrat tipul subtire, zambind cu bluza lui de trening verde brotacel. A salutat jumatate din clienti, si pe noi. Lipsa mea s-a transformat imediat ce l-am stiut. Dupa multe rugaminti ale noastre, s-a asezat intr-un coltisor cu o apa plata si cu un servetel si s-a lasat dus in lumea lui pentru 5 minute. Ca apoi sa ne scufundam si noi in acvariul lui... liniste si ropot.
Another delightfull day...
Hig!
Flore si cu Rusu' ne incantau cand a intrat tipul subtire, zambind cu bluza lui de trening verde brotacel. A salutat jumatate din clienti, si pe noi. Lipsa mea s-a transformat imediat ce l-am stiut. Dupa multe rugaminti ale noastre, s-a asezat intr-un coltisor cu o apa plata si cu un servetel si s-a lasat dus in lumea lui pentru 5 minute. Ca apoi sa ne scufundam si noi in acvariul lui... liniste si ropot.
Another delightfull day...
Hig!
Delightfull day!
Sincronizare, profetii, ameteala...
Hai!
M-am saturat sa aud de oameni care urasc sa-si faca planuri...eu ador planurile, de la ideea primordiala si pana la amintirile frumoase de dupa...
Si da...pauzele mereu scot esenta tare din actiunile pe care le afecteaza...
De aceea...aceasta perioada...este delightfull.
Hai!
M-am saturat sa aud de oameni care urasc sa-si faca planuri...eu ador planurile, de la ideea primordiala si pana la amintirile frumoase de dupa...
Si da...pauzele mereu scot esenta tare din actiunile pe care le afecteaza...
De aceea...aceasta perioada...este delightfull.
Super MALAKA! sau BUCAFLAI
Tzatzichi, Tzipuro, buzuchia...tzunami in da brain, just grab these greeks habits!
SSHUUUEEEE!!!
Am fost in Suburbia. Multa lume, multi copii, multe facaturi...dar o atmosferaaaa.
Nu ascult Suie, nu exista in playlist-ul meu, dar concertele lor nu-ti permit indiferenta sau relaxare, altfel decat prin miscari electrice.
Au cantat vreo 2 ore si ... BIS BIS BIS strigau tinerii uzi si adrenalizati de-o camera absolut ordinara si trei baieti.
L-am cunoscut pe ZZZorban pe ATV-u' lui, cu vocea de agatat, ingrosata, ragusita si foarte afectata chiar daca vorbele erau goale...ne-am speriat fiindca ne lipseau foite pe Lipscani si-am fost ajutate fara sa cerem asta...ne-am indragostit unii de altii si am primit gigele de la surori.
- Ana ce bine e afara...hai sa mai stam putin, sa vorbim lucruri administrative cu chei si medicamente uitate pe-acasa...
- Anne zau, am o surpriza pentru tine...ia asculta un ritm aici!
- Si usa? Ramane deschisa?
- Cum altfel, daca vrei, putem sa stam in prag.
- Suc placut, spuse ea imediat ce ii aprinse tigara...
- Imi spui si mie grupa ta sanguina?
- Nu fac lucruri caritabile...visezi cu ochii deschisi...
- Atunci...macar PH-ul.
- Uite ia asta - ii intinse un biletel mototolit dintr-o punga "Green is Better" - instructiunile mele de folosire.
- Drogurile au asa ceva?
- Nu, numai eu am.
- Fluturii astia nu zboara niciodata de pe tine?
- De ce nu intrebi mai degraba de sunt toti albastrii?
- Ce esti tu de fapt?
- O floare plina de polen...
Azi Vexatu la Orange Concept Store si maine Bonobo...ce sa zic?!
HAI.
Nu ascult Suie, nu exista in playlist-ul meu, dar concertele lor nu-ti permit indiferenta sau relaxare, altfel decat prin miscari electrice.
Au cantat vreo 2 ore si ... BIS BIS BIS strigau tinerii uzi si adrenalizati de-o camera absolut ordinara si trei baieti.
L-am cunoscut pe ZZZorban pe ATV-u' lui, cu vocea de agatat, ingrosata, ragusita si foarte afectata chiar daca vorbele erau goale...ne-am speriat fiindca ne lipseau foite pe Lipscani si-am fost ajutate fara sa cerem asta...ne-am indragostit unii de altii si am primit gigele de la surori.
- Ana ce bine e afara...hai sa mai stam putin, sa vorbim lucruri administrative cu chei si medicamente uitate pe-acasa...
- Anne zau, am o surpriza pentru tine...ia asculta un ritm aici!
- Si usa? Ramane deschisa?
- Cum altfel, daca vrei, putem sa stam in prag.
- Suc placut, spuse ea imediat ce ii aprinse tigara...
- Imi spui si mie grupa ta sanguina?
- Nu fac lucruri caritabile...visezi cu ochii deschisi...
- Atunci...macar PH-ul.
- Uite ia asta - ii intinse un biletel mototolit dintr-o punga "Green is Better" - instructiunile mele de folosire.
- Drogurile au asa ceva?
- Nu, numai eu am.
- Fluturii astia nu zboara niciodata de pe tine?
- De ce nu intrebi mai degraba de sunt toti albastrii?
- Ce esti tu de fapt?
- O floare plina de polen...
Azi Vexatu la Orange Concept Store si maine Bonobo...ce sa zic?!
HAI.
joi, 11 octombrie 2007
Instructiuni si sfaturi pentru TANARA MIREASA
Pentru ca e o lupta si nu pe picior de egalitate...daca am pus mana pe el, trebuie sa-l tinem...Dar bine nene?! Unde-s cartile cu "Barbatii sunt prosti"? Tzzaaiiii ce s-a denaturat povestea asta?! :)
Cum spuneam mai acum 2 zile, exista sfaturi practice pentru tanara mireasa. E de citit fetelor :)
CLIC AICI
Cum spuneam mai acum 2 zile, exista sfaturi practice pentru tanara mireasa. E de citit fetelor :)
CLIC AICI
Bobarnac
Bobarnac sau sa port o bratara cu noduri in chip de dorinte.
Imi tot spun ca trebuie sa las tot si sa iau un inceput de capat. Nu reusesc sa fac asta. De cate ori ma auto-conving si sunt pregatita...in general asta se intampla, anormal, seara inainte de culcare, dimineata, cand inceputul trebuie sa inceapa, este bantuit de un mesaj, telefon sau pur si simplu gand de-un trecut frumos...si ma lupt cu un dor, de stabil, zambet si miros de mar copt ca nu pot sa-l las...si ma reintorc...
Ar trebui sa existe plasturi pe care sa ti-i lipesti pe piele, care sa te ajute sa te lasi de trecut, nu sa te lepezi de el, sa nu-l uiti ci doar sa-l lasi in spate de cate ori e nevoie...exact ca plasturii care te ajuta sa te lasi de tutun...hmmm. Eu n-am reusit niciodata sa ma las de fumat...
Hai!
Imi tot spun ca trebuie sa las tot si sa iau un inceput de capat. Nu reusesc sa fac asta. De cate ori ma auto-conving si sunt pregatita...in general asta se intampla, anormal, seara inainte de culcare, dimineata, cand inceputul trebuie sa inceapa, este bantuit de un mesaj, telefon sau pur si simplu gand de-un trecut frumos...si ma lupt cu un dor, de stabil, zambet si miros de mar copt ca nu pot sa-l las...si ma reintorc...
Ar trebui sa existe plasturi pe care sa ti-i lipesti pe piele, care sa te ajute sa te lasi de trecut, nu sa te lepezi de el, sa nu-l uiti ci doar sa-l lasi in spate de cate ori e nevoie...exact ca plasturii care te ajuta sa te lasi de tutun...hmmm. Eu n-am reusit niciodata sa ma las de fumat...
Hai!
Hei!!! I've been trying to meet you...
Aseara am fost in Cool Cat, cu A. si B. Muzica de-a noastra, perne din vinilin ca acasa, parchet si apa plata cu cafea. "Prieteni" in jur, discutii, forfota pe scurt. La un moment dat, dupa cateva clipe de neatentie distributiva, am observat ca barul era plin de....fete. Cum? Am spus eu si A. incruntate?!
Am trait asta din clasa a 9...am trecut numai prin clase, grupuri, gasti...cu cate 1-2 baieti si 20-30-... fete. Asa am inceput noi discutia ce urma sa ne acopere intreaga seara...
Se intampla, mai observa cineva? Ne inmultim, noi sexul frumos...dar avem nevoie si de altfel de sex, cel tare. Daca in vreo 50 de ani, timp in care evolutia tehnologica, culturala etc vor continua exponential crescande sa tina pasul cu creierul celor destepti si puternici...daca nu va fi nevoie sa inventam un mod in care sa se nasca mai mult baieti. Si daca eu imi doresc o fetita? Nu am voie sa o fac, si cum baietii vor avea de ales din femei trecute de varsta a 3, si cum se va schimba varsta de casatorie fiindca hai sa fim seriosi...cu totii stim ca barbatii sunt vanatori iar noi suntem "taking care of...".
O sa vina vremuri grele...
Am trait asta din clasa a 9...am trecut numai prin clase, grupuri, gasti...cu cate 1-2 baieti si 20-30-... fete. Asa am inceput noi discutia ce urma sa ne acopere intreaga seara...
Se intampla, mai observa cineva? Ne inmultim, noi sexul frumos...dar avem nevoie si de altfel de sex, cel tare. Daca in vreo 50 de ani, timp in care evolutia tehnologica, culturala etc vor continua exponential crescande sa tina pasul cu creierul celor destepti si puternici...daca nu va fi nevoie sa inventam un mod in care sa se nasca mai mult baieti. Si daca eu imi doresc o fetita? Nu am voie sa o fac, si cum baietii vor avea de ales din femei trecute de varsta a 3, si cum se va schimba varsta de casatorie fiindca hai sa fim seriosi...cu totii stim ca barbatii sunt vanatori iar noi suntem "taking care of...".
O sa vina vremuri grele...
miercuri, 10 octombrie 2007
Pe fuga-n versuri
Se rezema alene parul de un san
Privirea frageda ingenunche un gand...
Sunt timpul in cadere
Sunt aerul din ploi
E ca o papadie
Ce-o sufli incurcat
Zambesc ochii deschisi...
Si zboara gargarite,
De pe-un cercel colac.
Incununez noi ritmuri
Si vantur vorbe goale
Fara sfarsit de vers
Fara cri-ane-diane :)
Privirea frageda ingenunche un gand...
Sunt timpul in cadere
Sunt aerul din ploi
E ca o papadie
Ce-o sufli incurcat
Zambesc ochii deschisi...
Si zboara gargarite,
De pe-un cercel colac.
Incununez noi ritmuri
Si vantur vorbe goale
Fara sfarsit de vers
Fara cri-ane-diane :)
marți, 9 octombrie 2007
Stari de spirit
Gandire comfortabila...sa ma vars cantr-un nor pufos cand gandesc...asta mi-ar placea...sa fiu mereu incurcata dar sa nu realizez niciodata asta, sa-mi para o masa densa in care micro-celulele din care-i formata sunt asezate intr-o ordine logica pana la Dumnezeu...
Nu e bine niciodata sa incerci sa explici unde este 19 fata de 23, in case, atunci cand iti iei o pauza de tigara la serviciu...domnisoarele nu mai cred ca tot ce zboara se si mananca, merg pe directia sagetii din stare...si-onfig in reactiile fizice, si-ncep sa parcurga cu pasi eroici strada plina de excremente de ciori...ca doar e toamna-n bucuresti...
Mai am de inteles cateva retete Uncle Statis si-apoi pot sa intru intr-o pisica cul, sa beau ce-mi ofera pofta, sa impart cuvinte zgarcita ca o mireasa...am citit de curand un "indreptar" sau "psiho-sfatuitor" pentru tinerele mirese...de curand, adica in 2007, chiar in octombrie...atat de curand.........ca TINERELE MIRESE trebuie sa DEA RAR, SA DEA CU ZGARCENIE...si mai presus de toate sa DEA NICIODATA DE AJUNS...
Cred ca cineva intelept a scris asta, un ortodox batran care avea probleme cu discrepanta noii generatii, atunci in 1968. :))
Mi-am frant gandurile si mi-am blocat degetele in prea multe e-uri, le-am extras din mancarea proasta, americanizata...
Tradati in dragoste si Test de fidelitate...ar trebui sa povestesc intr-o zi de astea 2 emisiuni, atat de romanesti si nefiresti, cu impacari si de cele mai multe ori desparitri sau batai...atat de uman nene?!
Mai trag o linie ca Kurt Vonnegut in Hocus Pocus si-apoi astept sa-nceapa Toma Caragiu, D-zeu sa-L ierte, sa recite un monolog ritmat:
"Stimate tenismene, ingaduiti-mi sa va fac o confidenta, am o noua dragoste...iubesc tenisul. MUstata pe care o vedeti mi-am lasat-o in semn de omagiu pentru acela care a fost la o mustata de salatiera. Debutul meu in tenis nu s-a produs nici pe Progresul, nici la Wimbledon ci la cineva de la Federatia de Incalzire Centrala. Am asteptat 4 seturi pana sa intru in audienta, dar cum persoana arbitra in deplasare am intrat in prelungiri. In finala, m-a primit, i-am inmanat memoriul, dupa ce l-a studiat cu toata atentia, mi-a facut memorium ghem, am luat ghemul, deci am castigat intalnire, si am ramas la incalzirea cu lemne...ca asa-i in tenis. Depinde foarte mult cu cine joci. Eu odata am jucat cu un jucator senior care m-a rugat sa fac ceva pentru juniorul sau sa nu fie trimis la tenis din camp. Bolintinu' din deal navetist, sa ramana in Bucuresti la tenis de masa, ca adjunct de baiat de mingi. N-am stiut cum sa-l servesc pe junior si-atunci seniorul mi-a luat serviciu...ca asa-i in tenis. De pilda, un fost vecin al meu, la inceput eram egali, eu is peste tot, io teren cu zgura el teren cu zgura, eu 2 camere el 2 camere, eu salariat el salariat...Pe urma, el sef abator eu salariat, avantaj servici el...eu teren cu zgura el gazon ultra central, avantaj el...io joc simplu, el joc dublu, el cantina eu masina, avantaj eu...pe urma eu aici, el in spatele fileului 10 ani de zile, avantaj eu...ca asa-i in tenis...."
To be continued. HAI!
Nu e bine niciodata sa incerci sa explici unde este 19 fata de 23, in case, atunci cand iti iei o pauza de tigara la serviciu...domnisoarele nu mai cred ca tot ce zboara se si mananca, merg pe directia sagetii din stare...si-onfig in reactiile fizice, si-ncep sa parcurga cu pasi eroici strada plina de excremente de ciori...ca doar e toamna-n bucuresti...
Mai am de inteles cateva retete Uncle Statis si-apoi pot sa intru intr-o pisica cul, sa beau ce-mi ofera pofta, sa impart cuvinte zgarcita ca o mireasa...am citit de curand un "indreptar" sau "psiho-sfatuitor" pentru tinerele mirese...de curand, adica in 2007, chiar in octombrie...atat de curand.........ca TINERELE MIRESE trebuie sa DEA RAR, SA DEA CU ZGARCENIE...si mai presus de toate sa DEA NICIODATA DE AJUNS...
Cred ca cineva intelept a scris asta, un ortodox batran care avea probleme cu discrepanta noii generatii, atunci in 1968. :))
Mi-am frant gandurile si mi-am blocat degetele in prea multe e-uri, le-am extras din mancarea proasta, americanizata...
Tradati in dragoste si Test de fidelitate...ar trebui sa povestesc intr-o zi de astea 2 emisiuni, atat de romanesti si nefiresti, cu impacari si de cele mai multe ori desparitri sau batai...atat de uman nene?!
Mai trag o linie ca Kurt Vonnegut in Hocus Pocus si-apoi astept sa-nceapa Toma Caragiu, D-zeu sa-L ierte, sa recite un monolog ritmat:
"Stimate tenismene, ingaduiti-mi sa va fac o confidenta, am o noua dragoste...iubesc tenisul. MUstata pe care o vedeti mi-am lasat-o in semn de omagiu pentru acela care a fost la o mustata de salatiera. Debutul meu in tenis nu s-a produs nici pe Progresul, nici la Wimbledon ci la cineva de la Federatia de Incalzire Centrala. Am asteptat 4 seturi pana sa intru in audienta, dar cum persoana arbitra in deplasare am intrat in prelungiri. In finala, m-a primit, i-am inmanat memoriul, dupa ce l-a studiat cu toata atentia, mi-a facut memorium ghem, am luat ghemul, deci am castigat intalnire, si am ramas la incalzirea cu lemne...ca asa-i in tenis. Depinde foarte mult cu cine joci. Eu odata am jucat cu un jucator senior care m-a rugat sa fac ceva pentru juniorul sau sa nu fie trimis la tenis din camp. Bolintinu' din deal navetist, sa ramana in Bucuresti la tenis de masa, ca adjunct de baiat de mingi. N-am stiut cum sa-l servesc pe junior si-atunci seniorul mi-a luat serviciu...ca asa-i in tenis. De pilda, un fost vecin al meu, la inceput eram egali, eu is peste tot, io teren cu zgura el teren cu zgura, eu 2 camere el 2 camere, eu salariat el salariat...Pe urma, el sef abator eu salariat, avantaj servici el...eu teren cu zgura el gazon ultra central, avantaj el...io joc simplu, el joc dublu, el cantina eu masina, avantaj eu...pe urma eu aici, el in spatele fileului 10 ani de zile, avantaj eu...ca asa-i in tenis...."
To be continued. HAI!
miercuri, 3 octombrie 2007
Unele lucruri incep inaintea altora.
"Scotidusii liberi", un basm pentru copii maturizati provizoriu dar cu fragezimea si dexteritatea tocarii materialului cenusiu spre alte cadre uitate....pe plaja Sulinei totul se intampla cu decalaje serioase, inainte sau inapoi.
Imi dau libertatea de a deveni addicted la orice...dau libertate gandului, sentimentului si nevoii sa se manifeste in toate sensurile...si asta nu e neaparat un lucru rau: pana la urma asa am inceput eu perioada pro-activa de literatura scrisa si citita.
Drum bun! hai
Imi dau libertatea de a deveni addicted la orice...dau libertate gandului, sentimentului si nevoii sa se manifeste in toate sensurile...si asta nu e neaparat un lucru rau: pana la urma asa am inceput eu perioada pro-activa de literatura scrisa si citita.
Drum bun! hai
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
