Cina.

Ne-am ospatat. Fructe de mare - de ciocolata. Uischi invelit in ciocolata.
Ce bine-i de sarbatori!

2

1: mda, deci vin sarbatorile, ha?
2: a, trec sarbatorile ...

Vers in cuvinte

Hot Chip - Crap Kraft Dinner lyrics

All the people i love are here
all the people that i love can't hear
all the people i love are drunk
all the people that i love are here
all the people that i love come here
all the people i love are drunk
all the people that i think i am are drunk

all you have left is one kraft dinner
that i brought back for you last summer
all you have left is one reminder of the time we spent when i spent
all you can taste is that one kraft dinner
that i prepared when your chances were slimmer
all you can hear is my refusal cos i haven't got the time for a jerk-off loser

no more space or time for last supper,
baby even if you prepare mine and for...
i have not got the time.

In fotografie, versuri si dar.

De Craciun... episoade III

De Craciun... episoade II

De Craciun... episoade.

Uite cam asa...

Ah ce dor imi e de un pogo politicos.

"Va rog frumos dati-va la o parte, sa trec si plec."

Pentru cei ce-nteleg numai de bine.

La multi ani, nu?!

Sarbatori romanesti.

Am fost ieri in IKEA.
Am cumparat tot ce-mi doream, evitand totusi zonele de risc major.
Oameni putini, linistiti care nu ne-au interiorizat deloc.
Apoi Carrefour. Muuuuulte electrocasnice, printre pungi semicongelate de carnuri si dulciuri pentru copii.
Am luat si noi un aspirator si am uitat de Joe.
Acum ne pregatim sa taiem bradul, dar nu avem drujba iar cu foarfeca o sa dureze foarte mult.
Sarbatorile astea erau fara culoare. Da' cum stie romanu' sa-i ofere sclipici.
Eu si A. ne vom cumpara de Craciun sticle cu sclipici, ca sa aruncam cate-un varf de deget si celor din jur.
Ìi multumesc de fapt, acum ceaiului Winter Dream ca mi-a deschis drumul spre un viitor mai zglobiu.

Hai!

O vorba.

Se zguduie acum echilibrul... dar, asa cum tot imi spun:
Everything it's gonna be ok.
And if it's not ok, then it's not the end.

Hai!

Sarbatori.

E prima oara cand mi-e teama de sarbatori. Doar fiindca vin. Doar fiindca o sa vad luminite in geamuri, o sa miroasa a cozonac pe scara blocului, o sa vad oameni care zambesc mai mult.
:(
Trist...

Asemanari

Nu mai cred ca oamenii sunt diferiti.
Avem aceleasi doua mari preocupari: supravietuirea si teatrul.
Si daca ne iese rolul declanseaza automat si scopul vital.
Ma las intristata de voi... ma lovesc de fiecare data in acelasi punct vulnerabil, mi-l pansez, il regenerez cu forte inca tinere si apoi ma lovesc din nou. Si eu astept, ca si voi, sa ma doara o data atat de tare incat sa ajung sa suflu si-n iaurt, cum spunea un om... ca toti oamenii...
Atat.

NOOOOOOOZE!

Zambet. In sfarsit.
Reverenta si un bine-ati revenit!
Ahhhh!

Aleg minimal.

Incantata!

De turta dulce.

Sunt un copil.
Am nevoie de caldura si turta dulce.
Mi-e bine. Zbor uneori.

La loc de ... munca.

Imi place Romania.
Imi place Bucuresti.
Imi place haos.
Atata timp cat se manifesta intern.

Hai!

Mi-ar prii.

Imi place verdele, apa si viata. As trai bine-mersi intr-un acvariu.

Intre inceputuri si continuari.

Acum cuvintele sunt ca baloanele cu heliu. Imi vin in gand si se ridica undeva deasupra mea. Le privesc intepator si le sparg in semn de sarbatoare.
Suntem in continuarea celuilalt, ne leaga fire narative fragile pe care noi le alungim prin saruturi si imagini spre o poveste perfecta.

Hai!

Sedinte.

Nu-mi plac sedintele lungi. Ma raudispun spre o stare de asteptare.
Iar eu nu am rabdare.
Mai ales cand stiu ca va urma o continuare a cuvintelor "Uite Ana...".
Imi placea soneria din generala. Nu era nimic electronic, doar clopotele manuite de elevi pe fiecare etaj. Un sunet vesel ce ne anunta ca e momentul sa ne udam, bulgarim, sarutam sub hainele din cuier.
Apoi cea din liceu, un sunet lenes care ne aducea un zambet pizmas in coltul buzelor muscate de emotie ca ne-ar putea "asculta".
Acum nu mai exista sunete care sa anunte sfarsitul programului si inceputul ...
Eu... astept.

Hai!

- Vai domnule Iepure, dar ce intuneric e in vizuina dumitale... Nu luminezi niciodata cu un felinar?
- Ba da, desigur. Chiar acum caut unul. Dar e tare intuneric... mai intai trebuie sa aprind un felinar ca sa vad pe unde cotrobai.
Spun raspicat: cine a tradus Alice in Tara Minunilor, teatru radiofonic intr-o Romanie comunista a facut-o al dracului de bine, liber, trash.

Multumesc.
Atat.

In trecere.

Gol plin de lumina.

Trist.

Am un baby tree. De doua saptamani. E un copacel de cativa milimetri fixat intr-un dispozitiv astfel incat sa-l pot purta ca breloc, la telefon. Un fel de alive gadget.
Il tin in palma cand ies afara, il asez in picioare de cate ori imi amintesc sa-mi scot telefonul pe-o suprafata plata. Ii vorbesc, din priviri si mangai globul de cristal ce-l separa de noi, restul.
Nu l-am udat. Mi-e teama c-o sa uit singurul lucru vital.
Nu mi-am cumparat niciodata broasca testoasa de teama sa nu moara.
Am avut un hamster care a zburat de la etajul 3, n-am putut decat sa rad cu mimica crispata de nenorocirea extravaganta.
2 caini care nu-mi mai apartin si care nu-mi mai sar in brate cand ma vad.
... si multi melci din cimitirul din Crivina, carora le redam libertatea benevol dupa cateva zile, de teama sa nu plang cand vor fugi singuri sau cand vor deveni uraciosi si fara casuta.

Mi-e greu sa ma despart de lucruri dragi.
Atat.

Concert de pixeli.

S-a aruncat melancolica in picioare. A lasat asternutul sa-i mangaie cotul si-apoi glezna. A desprins perdelele si o ceata spumoasa i-a inundat ochii.
A ramas tacuta cu mainile pe pervazul rece. O oarecare ameteala ii mentinea echilibrul gandurilor in starea de veghe.
Isi uitase ultimele trei dorinte. Era intr-o fisura de gand care-i restrangea cochilia minuscula a entuziasmului. Isi propusese demult sa se desparta de vechiul obicei de a pune viata la cale noaptea. Voia inceputuri proaspete dar se impotmolea mereu in orele tarzii care durau mai mult, linistite parca si ele de rutina in care se invarteau.
Si-a retras barbia, si-a inclestat pumnul stang si a indepartat ultimul zgomot congruent cu visul.
Ochii i se dezmorteau. Buzele erau totusi subtiate de o oarecare miscare nefireasca.
Se intoarse brusc, nu era decat zgomotul indepartat al casetofonului care se aprindea automat la 8 fix...

Cafeaua facuta ieri dimineata, cuptorul cu microunde, 1 minut anuntat de aceeasi alarma, lapte, mult zahar, canapeaua care-i mai oferea 15 minute de uitare in fiecare dimineata. Telecomanda ascunsa intre pernele colorate, mana necontrolata dar invatata sa apese un oarecare buton. Zgomot molcom, imagini grabite, strazi inabusite de zapezi, brazi metalici de sute de metri, noi candidaturi la presedintie, reduceri de preturi initial umflate...

Iata un nou inceput. Ca cel de ieri...

Hai!

Iarnaaa

Am cazut.

2 vanatai mari, o rana deschisa si-o palma inrosita cu pielea crestata.

Ce bine!

Copil.

Even when I'm not good to myself.

Mi-am amintit... iti ofer.

Vexation of spirit is a waste of time
Negative thinking, don't you waste your thoughts
Verbal conflict is a waste of word
Physical conflict is a waste of flesh

La fix.

M-am uitat azi la orele la care am postat. La fix.
Macar asta sa fie right on time.
Ca-n rest.... dezechilibru.
16: 59
vreau fiori in stomac
vreau ameteala de emotie
vreau sa ma incurc in cuvinte si maini.

Hai!

Post it.

Ia tu ceai. Pun eu un strop de lapte.

Ce dor!

Post.

Cand eram mica cantam in corul bisericii, stateam la slujba in fiecare duminica de la 9 dimineata pana la 13, citeam pilda de dupa in locul lui nea Ion... Asta pana cand preotul m-a intrebat, aveam vreo 12 ani, daca ma ating singura, daca am vazut vreodata un penis in erectie, daca am pus mana pe el...
De-atunci au fost o serie de episoade care m-au indepartat de ... ortodoxism sa zicem si altele care m-au apropiat de... un Dumnezeu universal.
Acum nu tin post in hrana ci cateodata-n gest.
Nu ma cenzurez ci doar imi lipseste elanul.
Trebuie sa renunt si la asta.
Sunt oameni care se apropie de mine si dau noi semnificatii lucrurilor. Asa ajung eu sa scriu. Prin ochii mei, expusi de ei, fara voie.

Mi-e greu sa-mi adun acum silabele. Sa rostesc sau sa conturez un cuvant.
Si-atat de draga-mi este starea de amuteala, de aruncare-n gol, echilibristica si fiori in pumni, ochi, sprancene...
Sa trec de pe rece pe cald, sa reusesc sa nu mai fiu impartiala. Sa traiesc ca inainte: cu exaltari si zdruncin.
Acum alerg, cu asta am ramas. Atunci alergam in mine prin culori si vorbe acum alerg spre locuri cu zoom-in subiectiv.

De-a v-ati ascunselea.

Am fost furata. Nimic romantic, cel mult amor prietenesc.
I
Un drum lung. De fapt nimeni nu stia dupa primii 5 kilometri cat mai avem pana la destinatie, care era de fapt destinatia si ce zi e. Masa moale si lipicioasa care la interactiunea cu parbrizul buzului se transforma in gheata opaca ne-a facut sa nascocim moto-ul plimbarii: NU Petrom, ci MOL. Dupa multe minute scurse in ceata, in spatele zgomotului si al parbrizului mat, ajungem la mol. Nu - mancare, Nu - apa de parbriz, Nu - aer/apa pentru masini. Buuun, zicem calmi. Ne mai ascundem pentru o inhalare a calmului si intram in urmatoarea benzinarie, Petrom. 5 litri de apa pentru parbriz va rugam. O spranceana ridicata si-un bon fiscal. Din acel moment soseaua a fost complet uscata. Nu ne-a deranjat.
II
Pasi maruntiti de ger, putina zapada, mult sub asteptarile noastre, o usa care s-a sprijinit de noi din prima clipa in caderea ei lenta, de cativa zeci de ani.
Prima casa sibiana autentica in care am intrat, nedecomandata, cu ferestre piersicii, cu dusumea in 2 nuante si sute de metri patrati, cu lumina dulceaga si muuuulte calorifere. Paturi puzzle-uite din alte paturi mult mai mici, 10 servetele parfumate si 3 pahare de suc de mere pfanner.
N-am iesit o vreme, recunosc ca a fost acea inclestare de-un loc, cu ochi mariti pentru a incapea planul arhitectural gandit doar.
III
Cea mai friguroasa iarna din Siubiu 2007 si noi cu tinte indepartate, nu prea buni tragaci. Am exersat cu ceai fierbinte si pana la Art Cafe, am intrat in vreo 5 cafenele sa ne re-cunoastem membrele. Ceai mult si-un strop de lichior. Slagare din 90 sau jazz in surdina. Numai bun.
IV
Interviuri pe minimal, sa nu ne-auda vecinii, vorbe de duh si divulgarea numelor. Stiam inca cine suntem, dar am uitat curand pe scarile intunecoase ale spalatoriei auto Balanta. Sibieni neprietenosi pe care i-am facut sa rada invitandu-i sa stea la locul lor. Pecetea pe usile inchise si pantoful cenusaresei pierdut in zapada necalcata. Muzica, dor de internet si de el/ea.
V
Am uitat tot.
A fost frumos.
Si poze...

Multumesc.

ieri, 13

Pe data de 13 nu mi s-au intamplat pana acum grozavii.
Ieri insa m-a surprins si m-a extenuat.
Centrala s-a hotarat sa ia o pauza dupa ce a interpretat rolul unei fantani arteziene. Ma rog, fiecare cu piesa sa de teatru ideala. Centrala mea Wiessman, asta si-a dorit sa fie, probabil inca de la primul scurtcircuit. Bravo ei ca a reusit.
Da noi?!
Noi, in prima zi in care bucurestiul se bucura de albul zapezii si de grade negative, am stat in casa noastra ca niste homelessi. Fara cartoane si foc, dar cu paturi, pulovere si 4 ochiuri de aragaz deschise larg.
Ne-am imaginat cum de Craciun ne vom face patinoar in living si cum la 12 noapte vom avea un curcubeu deasupra aragazului care ne va descreti fruntile ingrijorate si intepenite de ger. Cum se vor naste noi creaturi acvatice in cei 10 cm de apa din bucatarie. Mda... iubim natura, o traim in mediul nostru.
Ma astept ca primavara sa ne infloreasca florile din ghiveci si sa cada toate frunzele toamna.
Ah ce obosita sunt.
Voi fugi.
Sa nu va fie cu suparare.

Ramona Alefterie - scurt(metraj)

Am cunoscut-o pe Ramona vara trecuta. Prea cald, printre plimbari prin parcuri tineresti cu multe cismele. Din prima zi m-a poftit la cafea. Am zis sa merg fara dus-si-ntors.
Am pasit pe langa usa din lemn masiv cu multe noduri intunecate... o casa plina-varf: covoare persane cu mult rosu, flori din plastic pe fiecare masa, mileuri, muuuulte poze cu tinere domnisoare si broderii negre minutioase, tablouri cu animale decupate din calendare, paturi inflorate, bibelouri... multe bibelouri, cutii urcate pe sifoniere, fotolii cu manerele intarite de jeg si multiple utilizari. Si bineinteles, vesnica pisica persana, cu coada injumatatita in conjuncturi uitate demult.
- "O sa ma duc sa ma fac comoda. Ia loc si tu, simte-te ca acasa", imi spune in timp ce aceste mii de obiecte imi intrau in ochi, par, urechi, pori...
- "Hmm, ca acasa... " - imi spun in gand neintelegand legatura dintre conceptul acasa si casa aceea ticsita.
S-a intors, si pentru prima oara am recunoscut-o, fara sa o mai fi intalnit de fapt, pe Ramona Alefterie. Buze pline, aproape frivole, ca stapana lor... ochi intariti de machiaj care in urma demachierii se moleseau si se scurgeau spre pieptul stafidit. Totusi un bust bogat, rezemat mai jos pe picioarele subtiri. Riduri acoperite de tot felul de piei false, pudre si culori. Semana cu o cantareata de opera intr-o partitura de pierdere a eului. Stafideala combinata cu lipsa de materie nutritiva. Si totusi ... ochii aruncau cu sclipici, zambeau, erau zglobii, mereu in cautare, cateodata linistiti, poate obositi, pasionali, usurateci dar nu superficiali.
Dupa ore bune de stat la cafea, de care de fapt nu m-am atins... mi-a povestit.
- "Asta e destinul meu sa iubesc. Si-am iubit si slabi, si grasi, si uraciosi, si zgarciti, si nenorociti, si frumosi... de toate. I-am avut pe toti, i-am mangaiat cu dragoste pe toti (mainile ingrijite, cu multe vene mov, machiate si ele, cu cativa pistrui portocalii si cu degete lungi, osoase ce se terminau intr-un rosu abrupt). Am suferit mult, fiindca l-am iubit pe fiecare. Unii m-au iubit inapoi dar au murit sau au fugit de amor. Altii si-au batut joc de tot (ochii mai sticlosi isi conturau vinisoarele rosii ascunse in marmelada cristalinului). M-au furat, m-au batjocorit. I-am iertat pe toti fiindca stiam ca pana la urma il voi intalni pe al' bun".
Am parcurs viata ei, ca pe un tren ce trece peste sosea iar eu sunt la volanul primei masini din fata barierei. Cate pasiuni, dorinte, dezamagiri... stiam ca urmatorul episod va fi despre El-ul, alesul de acum...
- "Si am zis eu bine draguta, ca a venit. Acum la batranete, cand nimeni nu ma mai vrea, l-am intalnit pe el."
Ahh... stiam ca iubeste mereu... s-a dat de gol cu furoul ei din matase rosie si dantela neagra, care-i mangaie usor coapsele imbatranite de-atata iubire... cum zambeste aproape nevazut in coltul stang al buzelor cand pisica ii mangaie glezna...
- "E Doru. Si el e la inchisoare... de-asta mi-a fost teama la-nceput. Am mai avut eu necazuri cu 3 asa, dar stiu ca Doru nu e ca astialalti. El e un inger al caror aripi au picat in ispita o singura data..."
- "Ramona... dar... ce-a facut Doru?"
- "Ah pe mine nu ma intereseaza, el a depasit trecutul, il regreta, a platit pentru fapta sa. A injunghiat un om... dar doar ca sa se apare. Si iese in 5 ani. Trece timpul, nu-mi fac griji"
In timp ce-mi canta aceste cuvinte, valsa printre piesele vechi de mobila. A deschis o usa scartaita si a scos de acolo cu miscari melancolice un teanc de scrisori. O scena dintr-un scurtmetraj romanesc din anii 80, cu praf pe obiecte vechi si dragi, cu buze tuguiate care sufla spre amintiri ca spre o papadie pentru a le readuce-n prezent. Era gata sa-mi astearna toata viata ei atunci. Asta s-a intamplat. Am citit sute de scrisori. Am uitat de maini transpirate, muzica tare, prezent. Am facut o calatorie alaturi de vocea oratoarei mele, Ramona.
Trandafiri nuantati de creioane colorate rosii, cu roua facuta din sclipici de globuri de Craciun, cu ingerasi ce se reliefau odata ce deschideai larg scrisoarea, pagini arse pe margini pline de cerneala colturoasa, zeama de lamaie arsa de-o flacara de lumanare la ore tarzii pentru dezvaluire de sentimente.
...
Dupa 2 ani am intrebat o cunostinta comuna ce mai face Ramona.
Doru iesise de la inchisoare mai devreme, pentru buna purtare si privire inocenta, statuse cu ea o luna, ii vanduse jumate din avutii, isi cumparase o Dacie si fugise in Italia. Ramona a ramas cu casa mai aerisita, pregatita pentru o alta vara fierbinte si-o alta pasiune. Printre altele, in vara despre care vorbeam mai sus, Ramona a castigat procesul impotriva lui Doru, pentru furt, si l-a bagat din nou in puscarie "unde-i era locul", de fapt.

Sfarsit.

Se intampla ceva.

Nu pot sa aleg. Nimic.
Daca unii isi doresc sa fie pentru o zi presedinti, cantareti de succes, slabi, grasi, fericiti, frumosi...
Eu... imi doresc acum o zi in care sa nu fiu nevoita sa aleg nimic. O zi. Sa-mi las gandurile sa se plimbe linistite prin agitatia calma sau haotica din jur.
O zi in care ma trezesc si nu ma intreb daca sa beau ceai negru cu lapte sau cafea. Daca sa fumez Marlboro nou sau rosu-lung ca prima tigara, vitala aproape pentru ameteala aceea reconfortanta de mim a somnului. Sa nu trebuiasca sa aleg daca sa-mi iau bluza mov sau cea albastra. Sa fie un singur mod de a face comenzile DTP, fara pantone si CMYK, sa nu vina nenea cu multe bijuterii ci cu un inel pe care e scris numele meu si pe care stiu ca vreau sa mi-l cumpar, sa merg la Derby si sa aiba un singur fel de mancare bun si o bautura racoritoare, singura si ea.
Sa fiu indragostita de un baiat, sa nu fie decat un film la TV la care sa ma uit, o singura pagina de net si melodia aceasta pe care o ascult acum care sa ma trashuiasca mai tare ca acum.

Eu si cu aia de la BCR ce vrem o lume lame. Eu azi, ei mereu. Pacat ca habar n-au ce-mi doresc eu acum. Ciudat ca nici eu nu stiu, va trebui sa aleg...

Alegeri - scurt(metraj)

Ploaia de care se fereau toti o facea pe ea sa zambeasca. Umezeala, sclipirea griului trist, luminile care bombardau panza de apa... se simtea in largul ei. Mergea incet pe strada ingusta, se lovea de oglinzile retrovizoare dar fara sa simta, le magaia, era mangaiata.
- "Mii de ganduri. Daca as putea sa le notez, sa fie o cale, mii de pagini pe zi."
- "Buna A."
- "Ah, si tu esti in ploaie... m-am temut ca n-o sa mai apari. Miroase a mucegai si a flori pe geamuri inghetate."
- "Mi-e dor de tine..."
- "Fac o alegere. Sunt cu mine. Ma ascund in teatrul meu de papusi, sunt un personaj fermecator. Fara glas si miscari proprii, dar incantatoare!"
- "Cand vrei sa ne vedem?"
- "Ieri m-am urcat in marul ala batran din fata A19. M-am zgariat in palma stanga. Am deci cateva lucruri de insanatosit, cum ar fi linia destinului... sau amprenta de identificare. Sunt anonima... hm, fata de mine si de voi"
- "Vrei un sfarsit?"
- "Caut fire de naratiuni, imi plac descrierile si compunerile fara limitari prin titlu sau fraza de inceput. Mi-e dor de neprevazut desi ma sperie. Fug... de data asta valsand printre picurii acaparati de forte gravitationale. Zbor. N-am forta, si nici pe-a lor nu o preiau. Ma vreau cu mine, aici... zburand"

Azi.

Nu vreau sa spun nimic.

De cand...

Ma tot intreaba oameni de cand...
Ei bine dragii mei,

De-aici

si

De-aici.

Cinderellic childhood, isn't it?

Pentru ca iubesc.

Acum.

One night to be confused
One night to speed up truth
We had a promise made
Four hands and then away
Both under influence
We had divine scent
To know what to say
Mind is a razorblade

To call for hands of above, to lean on
Wouldn't be good enough for me, no

One night of magic rush
The start: a simpel touch
One night to push and scream
And then relief
Ten days of perfect tunes
The colours red and blue
We had a promise made
We were in love

To call for hands of above, to lean on
Wouldn't be good enough for me, no

To call for hands of above, to lean on
Wouldn't be good enough

And you 
You knew the hand of a devil
And you
Kept us awake with wolves teeth
Sharing different heartbeats in one night

To call for hands of above, to lean on
Wouldn't be good enough for me, no

To call for hands of above, to lean on
Wouldn't be good enough

Pentru ca astept momentul in care nu voi mai clipi des...
ca sa nu pierd nicio clipa.

In trend. Postez chaturi live.

1: ce faci workoholico...inca la birou?
2: :))
2: ba bine ca da
1: te presecuta astia? sau asa iti place tie sa faci overtime
2: ahhh ce bine e pe over time
2: :))
2: aseeeaaa
2: dupa plimbarea cu mirceaaa
2: :))
2: oare de ce scriu de parca as tipa papapapa
2: ecoul
2: :))
2: pfffff
1: exact aste vroaim sa te intreb..dak esti bine...ca mie asa mi se pare
2: da da da
2: se intampla toate mai lent
2: dar e bine
2: asa de bine
2: :)
1: ma bucur k esti in lumea ta
2: :)
2: si eu
2: tu?
2: ce faci>?
1: http://www.youtube.com/watch?v=sUEvtEYfsd0&eurl=
1: eu bine...tocami am revint in camera..sunt fresh si plin de energie
1: vai cat de tare e filmultezu ala
2: ahhh 1 ce urat
2: de ce imi arati asa ceva?
2: doamnneeee
2: mai e
2: :))
1: hai mah k e super fain facut
2: la la la laalalala
1: si coloana sonora e bestiala
2: daa
2: da
2: acum da!!
1: ultima executie e cea mai tare..para rade iepurele
1: cat de sadic...i love it
2: da da
2: hai sa-ti dau si eu din tripul meu
2: vrei?
1: te rog...nu cred k-o sa inteleg...da oricum n-am ce face
2: http://profile.myspace.com/index.cfm?fuseaction=user.viewprofile&friendID=30627193
2: ahhh ce bine
2: de ce crezi tu ca n-o sa intelegi oare?
2: e foarte posibil intr-adevar
2: dar de ce nu poti oare?
1: pt ca nu sutem in acelasi trib..trebuie sa ma adaptez
2: trip
1: da imi place cum suna
1: ma asteptam la altceva ce-i drept
2: :D
2: iuhuuuu
2: cat de tare eeee
2: am ascultat toata ziua
2: dar acum, mi se pare de-a dreptul genial
2: tre sa fac rost de astia
2: foarte trash
2: just like me
1: ) exact
2: serios
1: nush cum ii gasesti tu pe toti
2: mi se pare ca astia canta exact cum is eu cateodata
2: mai ales prima melodie
2: e eu
1: tipa din poza e cumva madonna batuata?
2: nu
2: in primul rand ca nu e blonda
1: seamana
2: in aldoilea rand nu e in sutien ascutit
1: vum nu?..e blonda
2: si in al treilea... madona nu e trash e ce voi fi eu in vrewo 30 de ani
2: :))
2: depinde acum: curva sau doamna,.... perspective sunt mereu mai multe
2: :))

Si pentru ca azi placerea mi-a fost provocata...

Ii multumesc Andrei pentru ce m-a incantat.

Aici.

How can I peacefully kill a bunny?

Clic for pleasure in the eyes.

Multumesc lui Radu pentru acest delir detaliat.

Ah ce bine!

Te-am reconturat in gand, in forma de zambet.


Asta inseamna oare, ca de cate ori zambesc ma gandesc la tine?

Las gandurile sa se plimbe.

"

Zi.

Am trecut cu primul simt pragul. Gandul era deja la etajul 5. Bateam la usa, incep fara ritm. Imi tremura mana si picioarele nu-mi apartineau. Intredeschiderea si lipsa unei fete, a unei mimici, a unui gest. Liniste. In jur in mine zgomote indescifrabile. Am inchis o clipa ochii. Clipa in care am pasit mai aproape de usa metalica. Am impins-o. Era aceeasi usa grea, m-am sprijinit cumva cu umarul in ea ca s-o urnesc. .. Imi spuneam cuvinte in gand, nu trebuia sa ma pierd cu firea. Stiam exact ce am de zis.
- Puteai sa-mi deschizi tu usa, stii ca nu-mi plac usile inchise greu...
- Ti-am deschis-o ... (mi-a intors spatele... atat de cunoscut)... vrei un ceai? vin? ceva?
- Nu... nu stau mult. Nu-mi plac cliseele.
- Pacat. Ar trebui sa le iubesti. Nu trece nicio zi fara un cliseu.
- Pleonasm. Vreau sa vorbim. Vrei sa nu te mai misti atat?
- Imi trebuie un motiv ca sa stau pe loc. Voi face un ceai. Sigur nu vrei? (se indreapta hotarat spre bucatarie...)
- Sigur nu. Aburul ceaiului e un cliseu aici, si tu, si zgomotele astea. Mirosul de cafea, vinul si apa de la cada. (niciun raspuns, niciun ecou.)
....
Sunt la 5. In fata usii... Umarul drept ma trage inapoi, mainile imi sunt la spate, capul priveste spre lift, picioarele pasesc inainte...
Usa rece, metalica... ahhh ce greu va fi!

- ()

Sfarsit.

Sfarsituri zgomotoase. colorate. lungi. ... . eu?!

Clar pe ce?

Zilele astea.

Sune zilele alea in care ma inec in stropi sima impiedic in crengi incarcate de dinti din soare.
Mi-e somn.
Sunt lenesa.

Cu o seara in urma sau inainte.

Cine sa stie daca nu noi.
Am ars-o ca niste teroristi timizi iubitori de arta urbana.
Am varsat vorbe prin taste si am incurajat tinerii talentati sau mai putin talentati sa aibe curaj.
Starea de bine ramane tintuita.
Noi, am inceput sa ne miscam prin mimica. Altfel nu ne intelegem cu nimeni.

Hai!

Fara ochi.

N-am vazut. Am auzit. Am miscat tot.
Multiplicari ale unui personaj imaginar care n-a reusit sa vada lumea decat prin doua scobituri minuscule.
Caderi de materiale usoare si picioare care calcau hotarate ritmurile pana se inchegau intr-un duo perfect.
Ahhh... luna mai ma re-energizeaza.

Everybody's happy to believe in love.

Nu ne revenim.

Nu vrem sa ne revenim.

Multumesc NOZE ca mi-a asternut un zambet permanent.

Hai!